Înţeleg într-adevăr societăţile moderne pericolele abuzului de putere?
Mai mulţi oameni vorbesc acum despre abuzul de putere exercitat de profeţi autoproclamaţi şi lideri de secte, precum Corpul de Guvernare
În ultimul timp s-a remarcat în articole şi în firele de discuţii o creştere semnificativă a folosirii termenului „abuz de putere“ (în engleză, „undue influence“, ceea ce literalmente înseamnă „influenţă neadecvată“) în legătură cu politica, cu industria publicităţii şi, în special, cu convingerile şi practicile religioase.
Să fiu sincer, înainte să mă lămuresc cu privire la acest subiect şi la definiţia efectivă a acestui termen, eram plictisit şi destul de iritat de cei care păreau să folosească încontinuu acest termen.
Deşi la început mă simţeam deranjat să aud folosirea atât de frecventă a termenului, în ultimul timp am început să înţeleg atât importanţa cât şi efectele sale reale asupra vieţilor noastre de zi cu zi.
Iată o definiţie simplă de dicţionar a „influenţei neadecvate“: „Influenţa prin care o persoană este indusă pentru a acţiona altfel decât prin liberul arbitru sau fără o atenţie adecvată cu privire la consecinţe“. — cursul Business 3012, toamna 2013, a Universităţii din Oklahoma.
O definiţie mai formală, care descrie „abuzul de putere“ mai pe larg spune: „Dominare mintală, morală sau fizică (chiar dacă e firească sau dreaptă) care privează o persoană de judecată independentă şi înlocuieşte obiectivele persoanei respective cu cele ale unei alte persoane. Exercitarea abuzului de putere este caracterizată adesea de insistenţă excesivă, de superioritatea puterii fizice, a minţii sau a dorinţei ori de presiune aplicată în virtutea autorităţii, a poziţiei sau a relaţiei în funcţie de puterea persoane care i se supune“. — BusinessDictionary.com
Jihadiştii ISIS slujesc drept exemplu şocant a ceea ce oamenii aflaţi sub influenţa abuzului de putere sunt capabili să facă
În lumea noastră modernă putem vedea multe exemple ale efectului abuzului de putere. Instabilitatea politică prezentă în Siria şi în Irak e cauzată printre altele de o mişcare religioasă/politică fanatică, cunoscută sub numele de „Statul Islamic“ (IS, ISIL sau ISIS).
Abuzul de putere pe care l-a folosit pentru a radicaliza nişte tineri în goana după anumite obiective a condus la câteva exemple şocante ale extremelor pe care le poate atinge depravarea umană. Nu trebuie să fii licenţiat în psihologie pentru a-ţi da seama că execuţiile în masă şi decapitările publice s-ar putea să nu fie sub impulsul „liberului arbitru“ sau a comportamentului obişnuit al unor tineri care altfel sunt inteligenţi şi educaţi, decât dacă liderii lor au folosit anumit tehnici de influenţă neadecvată asupra lor.
Recent a avut loc la Londra o întâlnire a câtorva experţi proeminenţi pe acest subiect, care nu doar a subliniat şi a scos în evidenţă pericolele inerente ale folosirii abuzului de putere, ci a analizat metode de a lupta împotriva abuzului folosit de organizaţii pentru a-i înrobi din punct de vedere mintal pe oameni şi pentru a distruge familii.
Printre cei care au participat la această întâlnire de la Londra, chiar într-un rol însemnat, a fost Steven Hassan. Puţini oameni există astăzi pe pământ care au atâta cunoştinţă sau experienţă când vine vorba de identificarea abuzului de putere şi de a-i face faţă precum are Hassan. El e recunoscut ca autor al modelului „BITE“, care poate fi folosit pentru a defini şi a identifica situaţii în care se exercită abuz de putere.
De la întrunirea londoneză încoace, Hassan a apărut de două ori la programele TV de ştiri în care a subliniat rolul abuzului de putere în extremismul islamic. E disponibilă o înregistrare de la FoxTVNews25 (Boston) şi de la CNN.
Mai mulţi alţi experţi i s-au alăturat lui Hassan la întrunirea ţinută la Londra. Lloyd Evans („John Cedars“), fondatorul şi redactorul-şef al JWsurvey.org, a comentat cu privire la abuzul de putere exercitat de Societatea Watch Tower (Martorii lui Iehova) şi alte mişcări sectare.
Unul din obiectivele întrunirii a fost acela de a informa publicul larg şi agenţiile guvenamentale cu privire la problemele pe care le creează grupurile care încearcă să se prezinte drept „organizaţii de caritate“.
Datorită faptului că majoritatea societăţilor occidentale încearcă să promoveze organizaţiile care oferă beneficii membrilor săi şi publicului, ele le acordă adesea avantaje fiscale speciale, care nu sunt disponibile entităţilor comerciale sau private. Din păcate multe „secte“ religioase sau politică exploatează aceste avantaje economice cu scutire de la impozite, precum statutul de organizaţie de caritate din Marea Britanie, în moduri care extind daunele asupra membrilor lor şi publicului larg.
Deşi încearcă să promoveze „bunul public“, guvernele aprobă sau perpetueze în mod neintenţionat daune pe care aceste grupuri şi persoane le provoacă membrilor lor sau populaţiei generale.
Este uşor să identificăm abuzul de putere exercitat de grupuri precum Al-Qaeda sau Statul Islamic. Nu folosesc doar teama de moarte pentru a-i forţa pe cei „necredincioşi“ să se convertească prin ameninţări şi şantaj. Ei folosesc şi forme mai subtile de convingere, în special asupra unor tineri impresionabili şi idealişti.
Din păcate, majoritatea agenţiilor guvernamentale pur şi simplu nu văd formele mai subtile de influenţă pe care le folosesc sectele politice şi religioase care operează în regim de impunitate în ţările lor, chiar sub nasol lor.
Tocmai de aceea fost atât de importantă întâlnirea de la Londra. Prezidiul a fost format dinexperţi pe diferite aspecte ale abuzului de putere. Vorbitorii şi-au folosit timpul şi abilităţile de comunicare pentru a sublinia tuturor celor prezenţi, inclusiv reprezentanţilor presei locale, că tehnicile de convingere lipsite de etică au un impact covârşitor asupra persoanelor individuale, asupra famiilor şi asupra copiilor, chiar şi fără ca grupurile care le aplică să folosească arme sau să-i atace fizic pe oameni.
Pentru un moment aş vrea să mă refer concret la modul în care Societatea Watch Tower a exercitat abuz de putere asupra membrilor săi. Voi evita metodele mai subtile în care ea foloseşte această tehnică şi mă voi concentra asupra actelor mai dezgustătoare pe care conducătorii organizaţiei le-au pus în practică pentru a-i controla pe Martorii obişnuiţi.
A. „Moarte cruntă la Armaghedon“. Dacă un membru vrea să părăsească grupul sau nu mai e de acord cu învăţăturile şi procedurile Societăţii Watch Tower, i se spune că Iehova Dumnezeu îl va urî şi îl va pune pe lista Sa a celor care urmează să fie distruşi într-o oarecare manieră oribilă şi va fi mort pentru totdeaună. Acesta este un concept bătut bine în capul fiecărui Martor al lui Iehova, copil din familie de Martori sau potenţial recrut de la primul contact.
B. „Ruperea completă a legăturilor cu familia sau cu prietenii“. Dacă punctul A nu poate să convingă pe cineva să rămână în grup, se aplică punctul B. Nu ţi-e frică de Armaghedon sau de moartea veşnică? Bine. Te izolăm de familie şi de prieteni. Dacă ei încalcă regulile sau ignoră judecata organizaţiei Watchtower împotriva ta şi decid să te vadă chiar şi în acest caz, atunci îi vom pedepsi şi pe ei. Dacă şi ei sunt evitaţi, ei trebuie să continue să te evite dacă speră ca vreodată să se întoarcă în organizaţie.
C. „Acordul neîndoielnic“. Membrii trebuie să creadă tot ce citesc sau aud venind de la organizaţie. Aceasta se aplică şi doctrinelor noi care contrazic învăţături care au fost în vigoare timp de 50 sau chiar 100 de ani. TREBUIE să crezi indiferent ce spune Corpul de Guvernare, chiar dacă sunt incapabili să ofere vreo dovadă biblică la învăţăturile lor. Trebuie să crezi că el e îndrumat direct de Iehova. Nu eşti de acord? Atunci se aplică punctul A sau B de mai sus.
D. „Îndoctrinare constantă şi repetată“. Aceleaşi aproximativ o duzină de concepte sunt regurgitate pentru Martorii lui Iehova la aproape fiecare întrunire, indiferent că e vorba de publicaţii de studiu, de cuvântări şi demonstraţii sau de cântări şi rugăciuni.
E. „Respingerea influenţelor externe“. Martorii lui Iehova sunt învăţaţi că toate influenţele externe sunt „din lume“ sau „rele“, şi sunt sub influenţa lui Satan, a demonilor săi sau a continuatorilor lor (îndeosebi ceea ce provine de la foştii membri, pe care organizaţia îi numeşte „apostaţi“). Martorilor li se interzice să citească orice material care discută învăţăturile, politicile sau istoria organizaţiei Watchtower şi nu a fost publicat sau aprobat în mod explicit de către conducerea Societăţii. Adică,Conflictul conştiinţei = NU; Faith on the March = DA; JW.org = DA; JWfacts.com = NU.
Să revenim aşadar la întrebarea iniţială: înţeleg într-adevăr societăţile moderne modul în care abuzul de putere este exercitat de către organizaţii care se ascund în spatele vălului libertăţii politice şi religioase? Sincer, răspunsul este un „NU“ mare şi răsunător!
E adevărat că în Statele Unite există multe organisme care lucrează din greu pentru a-i informa şi a-i proteja pe cetăţeni cu privire la cei care ar încerca să influenţeze publicul — în special pe elevi — în legătură cu scopurile lor politice sau religioase. Două astfel de ONG-uri proeminente care luptă împotriva acestei probleme sunt ACLU (Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile) şi AU (Americanii Uniţi pentru Separarea Bisericii de Stat).
Scopul workshopului de la Londra a fost pornirea unei mişcări pentru o mai bună conştientizare a abuzului de putere
În ciuda eforturilor depuse de aceste grupuri şi altele, ameninţarea abuzului de putere nu dă semne de ameliorare. E nevoie să se analizeze noi oportunităţi de conştientizare.
Conferinţa de presă şi workshopul de la Londra au făcut multe pentru a-i informa pe cei prezenţi, inclusiv reprezentanţi ai presei şi ai clasei politice, cu privire la daunele provocate împotriva oamenilor obişnuiţi de către organizaţii care folosesc într-un mod demonstrabil abuzul de putere ca parte a principiilor de funcţionare.
Evenimentul din acel sfârşit de săptămână a avut rolul de a porni o mişcare cu scopul de a educa guvernele lumii şi populaţiile aferente în a identifica şi a contracara efectele abuzului de putere. Semnele sunt încurajatoare în sensul că, dacă avântul este susţinut, se poate progresa.
Protejaţi-vă de abuzul de putere
Şi tu personal, dragă cititor, poţi să te protejezi de influenţe neadecvate citind materiale care oferă abordări rezonabile şi ştiinţifice cu privire la viaţă, etică şi istorie. Păstrează-ţi mintea deschisă şi fii mereu pregătit să pui la îndoială ceea ce îţi spun alţii.
Ia singur decizii cu privire la corect şi greşit, bine şi rău, vătămare versus ajutor, binele măreţ versus beneficiul câtorva. Judecă toate lucrurile prin prisma folosului în ansamblu, nu doar pentru tine, ci şi celor din jurul tău. Dacă un politician sau un „profet“ autoproclamat îţi spune că doar el singur are adevărul absolut, tratează acele declaraţii cu cel mai puternic scepticism. Se întâmplă adesea că ceea ce predică asemenea oameni se dovedeşte a fi total incompatibil cu „adevărul“.
Ca un sfat: când ai ocazia, citeşte sau urmăreşte o ecranizare a piesei de teatru clasice a lui Shakespeare, Othello. Unul din personajele principale din piesă este Iago.
Iago este personificarea abuzului de putere. El are un scop şi nu e interesat de cine ar putea suferi de-a lungul drumului pe care îl parcuge pentru a-şi atinge scopul. Se prezintă a fi un „prieten bun şi apropiat“ în timp ce complotează împotriva celor nevinovaţi, ba chiar împotriva propriului binefăcător.
Liderii de grupuri (precum Societatea Watch Tower) ţi se prezintă ca „cel mai bun prieten, protector, ghid informat“. De fapt, îi doare în cot de tine sau de familia ta. Pentru ei nu eşti decât cifră din Anuar, unde eşti listat anonim sub „vestitori“. Te consideră doar o sursă de venit în timp ce tu achiţi cu sârguinciozitate literatura sau laşi bani în cutiile de donaţii pentru a plăti ‘datoria’ pentru sala Regatului pe care organizaţia o deţine deja.
Pe ei nu-i interesezi ca persoană, pe ei îi interesează să gândeşti aşa cum îţi spun ei să gândeşti. Ei îţi promit un paradis în viitor, dar nu uita că acest lucru l-au promis fiecăruia din membrii organizaţiei din 1874 încoace. „Paradisul“ promis de ei nu a sosit încă şi nici nu va venit — totuşi ei continuă să-i ameninţe cu pierderea paradisului pe toţi cei care iau poziţie împotriva lor.
Eu, cel puţin, îmi asum acest risc.
Nu lăsa o zi să treacă fără să lupţi împotriva celor care încearcă să te influenţeze prin ruşine, ameninţări, evitare; profită de orice ocazie pentru a-ţi educa familia şi prietenii cu privire la pericolele abuzului de putere pentru ca şi ei să se poată proteja orice formă de vătămare.
Publicat la 1 octombrie 2014 pe JWsurvey.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu