Razboinicul organizatiei, Stephen Lett se dezlantuie :
Stephen Lett loveşte în „minciunile şi nesinceritatea susţinute de apostaţi“ în privinţa abuzurilor asupra copiilor! Cum poate explica atunci instruirea de o zi a batranilor de congregtie din anul 2013, instruire facuta dintr-o circulara de 15 pagini, care se referea tocmai la abuzurile asupra copiilor, daca nu exista asa ceva? S-au indicatiile date pentru aceste abuzuri in manualul de batrani, facsimilul foto mai jos? Si mai are doua probleme Stephen Lett : este contrazis de procesele pe rol in care este implicata organizatia, si de asemenea de plata unor importante sume de bani daune pe care organizatia trebue sa le plateasca , cat si de condamnarile unor Martori pentru astfel de abuzuri!
In loc de Motto : Organizatia nu se mai opreste, este in criza : Ataca "apostatii" la congrese, in Salile Regatului, in literatura, si mai nou pe televiziunea ei de pe internet! Adica ii mitraliaza din toate partile! Ce aveti dragi frati cu noi, va deranjeaza atat de tare adevarul? Cat credeti ca o sa mai permita coorporatiile sa le terfeliti voi imaginea, tinand ca orbul de bata de unele reguli? Uitati-va si voi prin vecini : Papa si-a cerut scuze in numele catolicilor, pentru cazurile de abuz asupra copiilor, si pentru alte abuzuri facute de Biserica de la Roma! Nici voi nu ve-ti scapa! Punem pariu? Va deranjeaza enorm internetul, si mai ales faptul ca tinerii fiind mai curiosi incep sa priceapa politicile gresite ale "celei mai drepte organizatii de pe pamant!" Armaghedonul este aproape! Vine peste voi dragi frati! Tot il invocati mereu in scrieri!
Iata in sfarsit si o revista de cult, care spune lucrurilor pe nume : Revista Semnele Timpului!
Era foarte bine daca si revista Treziti-va i-ar fi urmat exemplul! Este inspirata de la voi din USA, frate Lett! De la fratii adventisti! Ei sunt mai rezonabili, si recunosc ca toate cultele au aceste probleme!
28 februarie 2015
Stephen Lett critică istoria organizaţiei privitoare la abuzurile asupra copiilor ca fiind ‘minciuni şi nesinceritate’
Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare, a împroşcat cu noroi istoria organizaţiei privind abuzul asupra copiilor, numind-o ‘minciuni şi nesinceritate susţinute de apostaţi’ într-un material video lansat pe noul site web al organizaţiei, JW Broadcasting.
Lett, care a recent a uimit prin afirmaţia sa că există mai multe dovezi ale faptului că regatul lui Isus a început să guverneze în 1914 decât există pentru „gravitaţie, electricitate, vânt“, a insistat că „organizaţia lui Iehova“ ia măsuri împotriva celor care îi ameninţă pe membri cei tineri, pe care, spune el, ea o protejează.
Aceste observaţii provin din partea finală a discursului orwellian de zece minute, în care Lett le-a adus aminte beteliştilor să urmărească „unitatea“, chiar dacă aceasta înseamnă să renunţe la exercitarea dreptului personal, precum dreptul cuiva de a-şi decide singur îmbrăcămintea şi pieptănătura.
Un filmuleţ cu comentariile lui Lett cu privire la abuzul asupra copiilor poate fi vizionat mai jos. Pentru a urmări întreaga temă de 10 minute, faceţi clic aici.
În caz că nu aţi prins (sau nu aţi rezistat să vizionaţi materialul) iată ce a spus Lett:
„Iată un alt mod prin care putem contribui la unitate: să respingem relatările neadevărate care sunt concepute pentru a ne separa de organizaţia lui Iehova. De exemplu, să ne gândim la minciunile şi nesinceritatea susţinute de apostaţi, care spun că organizaţia lui Iehova este permisivă în privinţa pedofililor. Adică, e ridicol, nu-i aşa? Dacă există cineva care ia măsuri împotriva cuiva care i-ar ameninţa pe cei mici ai noştri, aceea este organizaţia lui Iehova. Respingem cu vehemenţă asemenea minciuni.“
Dincolo de faptul că cuvintele de mai sus, potrivit cărora organizaţia protejează copiii de pedofili, reprezintă o minciună flagrantă, pe faţă, este demn de remarcat că Lett îşi începe critica folosind un argument de tip „om de paie“.
‘Apostaţi’ nu spun neapărat că Watchtower („organizaţia lui Iehova“) este permisivă faţă de pedofili. Deşi, tehnic vorbind, politicile organizaţiei sunt permisive într-o oarecare măsură, faptul de a spune că organizaţia este permisivă faţă de pedofili ar înseamnă ca organizaţia să fie de acord cu cei care se dedau la acte de pedofilie şi/sau să nu obiecteze faţă de molestarea copiilor în materialele tipărite.
Activiştii asemenea mie nu au negat niciodată că publicaţiile Watchtower condamnă puternic molestarea copiilor şi pe cei care comit asemenea acte. Ceea ce ne oripilează, în schimb, este faptul că, deşi organizaţia condamnă pe faţă pedofilia, ea practic îi protejează pe pedofili permiţând ca plângerile îndreptate împotriva lor să nu fie raportate autorităţilor dacă nu există martori la infracţiunea lor atroce.
În loc să fie o ‘minciună susţinută de apostaţi’, acesta este tristul adevăr, precum reiese el din 1) propriile instrucţiuni ale organizaţiei către bătrâni (în care aceştia sunt îndemnaţi să ‘lase lucrurile în mâna lui Iehova’ dacă cineva acuzat de pedofilie neagă acuzaţiile — vezi mai jos) şi din 2) numeroasele bătălii legale în care Watchtower ajunge să fie târâtă tocmai din cauza acestei politici.
După cum prezint în materialul video prin care combat observaţiile lui Lett, jurnaliştii de investigaţii precum Trey Bundy (care a dezvăluit în ultimele săptămâni povestea din spatele abordării inacceptabile a Watchtower cu privire la abuzul copiilor) nu sunt deloc ‘apostaţi’ şi nu sunt nici atât de nechibzuiţi încât să-şi rişte cariera prin relatarea unor informaţii care nu pot fi dovedite.
Ceea ce avem în această critică panicată este, după cât se pare, o încercare disperată de oprire a fluxului de publicitate negativă prin minciuni pe faţă despre implicarea organizaţiei Watchtower în protejarea pedofililor. Faptul că „organizaţia lui Iehova“ preferă să plătească daune judiciare de 13,5 milioane de dolari decât să-şi elibereze baza de date a pedofililor ca răspuns la un mandat, după cum a dezvăluit Trey într-un interviu acordat ziarului Huffington Post, spune totul despre priorităţile Watchtower. Secretizarea vine pe primul loc, iar siguranţa copiilor, pe un sărăcăcios loc secund.
Va fi interesant să vedem dacă tiradele neîndemânatice şi negările pe faţă de către membrii Corpului de Guvernare cu privire la abuzul asupra copiilor vor deveni o caracteristică din ce în ce mai prezentă a propagandei Watchtower din următoarele luni odată ce mass-media începe într-adevăr să strângă şuruburile.
La urma urmei, când te faci vizibil în faţa contiuatorilor care te adoră, iar secretele tale murdare ajung să fie dezvăluite la ştirile de la ora 19, mai devreme sau mai târziu aceştia vor aştepta răspunsuri.
Publicat pe JWsurvey.org la 26 februarie 2015.
Revista Semnele Timpului, il contrazice pe Stephen Lett: http://semneletimpului.ro/social/sex/abuz-sexual/abuzul-sexual-sub-tacerea-vinovata-a-bisericilor.html;
Ce bine era daca revista Treziti-va, ar fi la fel de cinstita ca revista Semnele Timpului, care trateaza acest subiect delicat :
Abuzul sexual, sub tăcerea vinovată a bisericilor
Share:
Abuzul sexual este în
continuare păstrat sub tăcere, fiind considerat un tabu. Iar bisericile
creștine fac situația și mai greu de înțeles. În timp ce copii sunt
abuzați, confesiunile creștine par interesate mai mult să își apere
imaginea decât să remedieze această problemă gravă. Pare să fie un cerc
vicios întreținut în mod voluntar.
Candance era o fetiță obișnuită, educată să respecte convingerile
martorilor lui Iehova. Deși era încă minoră, obișnuia să meargă din casă
în casă (o practică obișnuită a acestei confesiuni religioase) pentru a
transmite ceea ce ea considera a fi „vestea cea bună”. O însoțea
Jonathan, un bărbat foarte bine văzut în comunitatea din care făcea
parte. Nimeni nu avea motive să bănuiască ce se putea întâmpla. Candance
avea doar 10 ani. A fost însă vârsta la care copilăria ei a murit.
Jonathan a abuzat-o sexual.
Recent, după mulți ani de zile, Candance a povestit ce s-a întâmplat, pentru ziarul britanic The Telegraph.
Este greu pentru orice copil să vorbească atunci când este abuzat. Dar
dacă este martor al lui Iehova, atunci îi este și mai greu, conchide
tânăra (acum în jur de 30 de ani). Adepții acestei confesiuni au regula
celor „doi martori”, inspirată de un text biblic. În rezumat, acesta
spune că oricine acuză un adult de abuz trebuie să aibă un al doilea
martor. Dacă acesta nu există, acuzatorul este învinuit că răspândește
acuzații false. Această abordare îl expune pe copil unei situații grave,
fiindcă și părinții pot ajunge să ignore problema semnalată.
Curajul de a vorbi :
Au trecut mulți ani (în jur de 15) până când Candance s-a hotărât să
vorbească. Și-a făcut curaj după ce a aflat că, între timp, Jonathan mai
abuzase un copil. Deja avea remușcări că nu a acționat mai repede. Când
Candance a încercat să expună abuzul, liderii bisericii locale au
acționat în acord cu o decizie a cultului religios din 1989, conform
căreia toate cazurile de abuz sexual cunoscute trebuiau să rămână
departe de ochii publicului. „Au ales să ignore siguranța copiilor, în
favoarea protejării imaginii lor”, susține Candance.
Acest fapt a servit ca probă în procesul pe care Candance l-a deschis
împotriva conducerii generale a confesiunii sale, pe motiv că aceasta a
devenit „mai preocupată de protejarea reputației decât de copii”, după
cum a declarat avocatul lui Candance la o conferință de presă. Până la
urmă, a devenit primul copil abuzat sexual care a reușit să câștige un proces împotriva conducerii martorilor lui Iehova.
Este doar un caz singular?
Unii poate s-ar grăbi să acuze apartenența religioasă ca fiind
responsabilă pentru derapaje de acest gen. Realitatea tristă este că
nicio biserică nu pare să fie imună la aceste probleme. Faptul că nu
există statistici precise (de altfel nici nu au cum să existe, atâta
timp cât amploarea fenomenului este anihilată de tăcere) nu înseamnă că
totul e bine şi frumos.
Este drept că, în ultimul timp, situațiile explozive petrecute în
Biserica Catolică au atras atenția presei, dar aceasta înseamnă că doar
unele orientări religioase sunt predispuse spre tolerarea pedofiliei?
Lista neagră a abuzurilor nu are o limită confesională. Preoți ortodocși, pastori neoprotestanți
sau, pur și simplu, membri simpli care împărtășesc valorile
creștinismului completează rândurile celor care au distrus inocența unor
copii. Tchividjian, un profesor de drept de la Universitatea Liberty și
nepot al evanghelistului creștin american Billy Graham, a declarat în
cadrul unei conferințe de presă că situația evanghelicilor
în ce privește abuzurile sexuale este „mai rea” decât în cazul
catolicilor, deoarece câmpul misiunii creștine este ca un „magnet”
pentru agresorii sexuali.
Practic, abuzurile sexuale nu au frontiere religioase. Pot fi
întâlnite pretutindeni, iar întrebarea care se ridică este justificată:
dacă religia creștină este una a iubirii necondiționate, atunci cum
poate fi decriptată tolerarea unui rău cu consecințe inestimabile?
Pedofilia în oglinda bisericii :
Un răspuns este chiar cel invocat de către Candance. L-a formulat și
Tchividjian. Victimele sunt şantajate prin apel la un substrat religios,
și anume cel de a proteja reputația lui Iisus. Imaginea bisericii este
fundamentală în această ecuație. Astfel un număr semnificativ de
persoane abuzate sunt convinse să se sacrifice pentru binele bisericii.
Papa Benedict a recunoscut
că există o grijă excesivă pentru reputaţia bisericii şi „evitarea
scandalului a avut ca rezultat eşecul de aplicare a canonului de pedepse
şi eşecul de a proteja demnitatea celor implicaţi”.
Această situație este posibilă și din cauza mesajelor pe care liderii
religioși le transmit. Iar acestea, de regulă, în numele milei
creștine, invită la o tolerare a abuzului, susține
Carla Baker, directoare a Departamentului Misiunea Femeii din
Diviziunea America de Nord, a Bisericii Adventiste. Este ciudat că
tocmai invocarea iubirii poate genera răni adânci, poate niciodată
vindecabile.
Este rezultatul unei mentalități formate în timp, cu toate consecințele ei. Diane Langberg, specialistă
în psihologia familiilor creștine, atrăgea atenția că mulți creștini
adoptă o mentalitate de martir, iar „sintagma «răstignirea eului» a
acoperit o mulțime de păcate”. Acest fapt este posibil din cauza unei
tendințe eronate, aceea de a-L confunda pe Dumnezeu cu biserica,
susține Ministry Today.
În consecință, spargerea cercului vicios al tăcerii nu este deloc
facilă, în condițiile unor tipare de gândire formate în timp. Însă,
atâta timp cât biserica își impune ca ideal nu conservarea propriei
imagini, ci vindecarea sufletelor, orice normalizare poate fi posibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu