Autor: Lavinia Tec : Urmeaza extrase din articol :
Motto : „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos”
- 1 Cor 3:11
Drepturile omului constituie un subiect care suscită interes teoreticienilor şi practicienilor dreptului, filozofilor şi teologilor, omului secular şi omului religios.
Violarea drepturilor omului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special prin atrocităţile comise asupra a 6 milioane de evrei, a determinat reacţii în rândul Aliaţilor.
Astfel, aceştia au organizat procese pentru judecarea crimelor de război, cel mai cunoscut fiind cel de la Nurenberg. În pledoaria sa finală, Robert H. Jackson, judecător asociat la Curtea Supremă a Statelor Unite, consilier şef pentru SUA la Nurenberg, declara:
„Două războaie mondiale au lăsat în urmă mai mulţi morţi decât au numărat toate armatele angajate în vreun război intrat în istoria antică sau medievală. Nici o altă jumătate de secol nu a fost vreodată martoră la un măcel de asemenea proporţii, la asemenea cruzimi şi atrocităţi, la asemenea deportări în masă ale unor oameni duşi în robie, la asemenea anihilări ale minorităţilor. Teroarea lui Torquemada păleşte în faţa inchiziţiei naziste. Aceste fapte vor umbri toate celelalte realităţi istorice, şi după ele îşi vor aminti generaţiile următoare despre acest ultim deceniu. Dacă nu putem elimina cauzele şi preveni repetarea unor astfel de evenimente barbare, atunci nu aş face deloc o profeţie iresponsabilă dacă aş afirma că secolul al XXI-lea poate să aducă distrugerea civilizaţiei. Stimulaţi de aceste fapte, am început să reparăm năpasta care s-a abătut peste memoria vremurilor noastre.”
Se pare că procesul de la Nűrenberg a marcat momentul evoluţiei drepturilor omului. În încercarea de a se „repara năpasta” s-a ajuns la elaborarea de către Naţiunile Unite a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a acordurilor privind respectarea drepturilor
civile şi politice, economice, sociale şi culturale, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi la fondarea mecanismelor legale de implementare a acestui document de o
importanţă covârşitoare. Biblia și drepturile omului.
Pare-se că profeţia lui Robert H. Jackson se verifică. Sec XX şi începutul mileniului III au fost marcate de numeroase violări ale drepturilor omului: reprimarea disidenţei politice şi ideologice ; a se vedea în special ţările din Sud-Estul Europei, încălcarea libertăţii religioase ; atrocităţile necreştinilor împotriva creştinilor, în special în ţările din Orientul Mijlociu, discriminarea de clasă şi persecuţia minorităţilor -cazul fostei Yugoslavii, practicarea unor pedepse inumane -a se vedea cazul SUA în războiul din Irak ş.a.
Aşadar, problema drepturilor omului este de actualitate.
În opinia lui Joel Feinberg, Drepturile Omului sunt nişte posesiuni preţioase şi indispensabile:
„O lume fără ele, oricât ar fi ea de binevoitoare şi de preocupată de îndeplinirea propriilor responsabilităţi, ar suferi o profundă sărăcie morală. Oamenii nu ar mai spera la un tratament decent din partea altora, pe baza unor merite şi aşteptări legitime. Mai mult, ar
ajunge să creadă că nu au dreptul să se aştepte la bunătate sau la respect din partea altora, aşa că, atunci când vor beneficia chiar şi de un minimum de tratament decent, se vor considera mai degrabă norocoşi decât inerent îndreptăţiţi la acel tratament, iar binefăcătorii lor vor fi socotiţi ca fiind deosebit de virtuoşi şi vrednici de recunoştinţă.
Organizatiile principale care lupta si sustin Drepturile Omului sunt : Organizatia Natiunilor Unite prin Declaratia Universala a Drepturilor si Libertatilor Omului, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, de la Strassburg-CEDO, Crucea Rosie, Amnesty International si altele.
„Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”.
După cum am arătat, protejarea drepturilor omului a constituit o preocupare majoră a Naţiunilor Unite. În acest scop au fost create instrumente şi mecanisme specializate, care au la baza Biblia.
Biblia și drepturile omului :
În opinia profesorului şi teologului John W. Montgomery, la baza acestui succes stau valorile comune ale statelor europene – toate derivându-şi sistemele legale din clasicul Cod creştin al lui Iustinian sau din dreptul comun de inspiraţie Biblică, iar orientarea lor
morală provine direct din Sfânta Scriptură.
Apostolul Petru spune: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă ca să călcaţi pe urmele Lui”.1Pet 2:21
Biblia ca fundament pentru drepturile omului :
În continuare ne propunem să prezentăm o abordare biblică a demnităţii umane şi a drepturilor omului. Fără îndoială, abordările filozofice şi religioase sunt valoroase, dar ca intelectuali creştini, avem datoria de a merge cu cercetarea direct la sursa primară, la izvorul nesecat de informaţii: Biblia.
În Vechiul Testament se găseşte unul dintre fundamentele drepturilor omului: creaţia. Gen. 1: 26: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. Originea noastră justifică demnitatea umană. Fiecare om este creaţia lui
Dumnezeu. Existăm pentru că este voia Lui. Darul vieţii, al existenţei noastre, ni l-a dat Dumnezeu. Faptul că existăm conferă fiecăruia dintre noi valoare, preţ. Omul, individul, privit în singularitatea lui, are valoare. Substantivul „om” este folosit la singular. Ca şi creaţii ale Lui, am fost dotaţi cu intelect, voinţă, emoţii şi sentimente.
Libertatea de gândire şi libertatea de a alege o anumită conduită ne sunt date de Dumnezeu.Viaţa este mai mult decât un dar. Din punct de vedere juridic, fiecare om are dreptul la viaţă. Ce justifică acest drept? Creaţia însăşi. Înaintea legiuitorului, Dumnezeu Însuşi,
Creatorul tuturor fiinţelor şi lucrurilor, este Cel care ne îndreptăţeşte să existăm. El are drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. Originea noastră comună constituie premisa demnităţii umane. Statutul de fiinţă umană creată după chipul şi asemănarea Lui ne obligă să respectăm demnitatea aproapelui, zămislit de acelaşi Creator, respectându-L astfel pe El.
Elaine Pagel, profesor de istorie şi religie la Bernard College, Universitatea Columbia susţine, pe bună dreptate, că actul creaţiei sugerează egalitatea tuturor fiinţelor umane şi sprijină ideea drepturilor de care se bucură cu toţii în virtutea umanităţii lor comune.
În Noul Testament, Dumnezeu-Fiul se întrupează în omul Isus Cristos, sfinţind condiţia umană. În drumul Lui pe acest tărâm, Isus, fiul lui Dumnezeu, a transformat vieţile, inimile şi minea oamenilor, trecând dincolo de barierele rasiale, sociale, culturale, religioase, intelectuale.
Inca odata, Biblia și drepturile omului :
Relatările biblice îl înfăţişează pe Isus ca fiind Omul care a preţuit oamenii. Tâlharul, criminalul, intelectualul, ţăranul, demnitarul, bogatul, săracul, bărbatul, femeia, iudeul, grecul, romanul, deopotrivă, au avut valoare în ochii lui Isus.
H.D. Mc Donald afirmă: „Această evaluare a omului şi-a găsit expresia revoluţionară în istoria omenirii pentru prima dată în Isus Cristos. În aceasta constă, într-adevăr, una din cele mai distincte contribuţii ale creştinismului aduse civilizaţiei.
Pentru Isus, omul nu a fost o creatură trecătoare, un purtător de valori împrumutate, un lucru fără valoare, ale cărui eşecuri nu sunt un motiv de ruşine sau aducătoare de distrugere, şi nici un prilej de regret”
Donald MacKay, fizician la Universitatea Keele, specialist în mecanismele de comunicare din interiorul creierului, găseşte în Scripturi secretul demnităţii umane: „Demnitatea noastră nu
are nimic de-a face cu faptul că ocupăm un loc central în univers, sau că suntem produsul unui proces special, sau că suntem făcuţi din nişte materiale speciale, sau că nu putem fi explicaţi la un nivel ştiinţific sau altul. Noi contăm pur şi simplu pentru că El, Creatorul
nostru, ne-a conceput după chipul Său pentru a ni se putea adresa şi chema stăruitor, pentru a ne putea salva şi ierta”.
Jertfa Fiului lui Dumnezeu reprezintă un alt fundament al demnităţii umane şi a drepturilor omului. Isus a murit pentru fiecare dintre noi, indiferent de rasă, naţionalitate, religie, sex, statut social. Şi aceasta dovedeşte încă o dată valoarea pe care o are individul înaintea lui
Dumnezeu. Prin jertfa Lui omenirea a fost răscumpărată. Dumnezeu a iubit lumea încât a dat pe singurul Său Fiu. Ce a motivat jertfa lui Isus? Dragostea lui Dumnezeu pentru om, pentru creaţia Lui.
De fapt, Biblia conţine un ansamblu compact de prescripţii privind relaţiile dintre om şi Dumnezeu, om şi om, om şi colectivitate, om şi stat. Creştinismul însuşi este un mod de viaţă, personal, guvernat de principiile biblice. Însă ceea ce contează, nu este conformarea
noastră la standardele sau prescripţiile Scripturii, ci motivaţia, starea lăuntrică a inimii care ne determină să acţionăm sau nu într-un mod sau altul. Isus a venit să interiorizeze legea Vechiului Testament: „ Nu am venit să le distrug, ci să le împlinesc” Mat 5: 17.
Profesorul John W. Montgomery a identificat în Biblie o gamă largă a drepturilor omului, fără a pretinde că are caracter exhaustiv, pe care o vom reda mai jos:
1. Dreptul la un proces corect din punct de vedere procedural -art. 5, 6, 7 din Convenţia Europeană- :
imparţialitatea judecătorului - Mal. 2:9; 1 Tim. 5.21
judecată echitabilă – Ex.22:9
celeritatea procesului – Ezra 7: 26
confruntarea martorilor – Is. 43:9 Biblia și drepturile omului
răspunderea unică - Naum 1:9
2. Dreptul la un proces corect din punct de vedere material -art. 14 din Convenţia Europeană- :
discriminare inechitabilă - Fapte 10:34; Deut. 16:19; Prov. 24:23
egalitatea în faţa legii atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi - Matei 5:45
egalitatea în faţa legii indiferent de rasă sau sex – Gal. 3: 28 Amos 9:7; Ex. 21:2
egalitatea în faţa legii indiferent de starea materială – Iac. 2_:1-7; Amos 5:12; Is.
1:16-17
egalitatea în faţa legii indiferent de cetăţenie – Ex. 12-49; Lev. 23-22; 22:42; Num.
9:14;15:15-16
egalitatea în faţa legii fără privilegii - 2 Sam. 11-12
3. Drepturi fundamentale de prima, a doua şi a treia generaţie
dreptul la viaţă Ex. 20:13; Ps. 51:5; Matei 5:21-22, Luca 1:15, 41
dreptul la viaţa de familie – 1 Tim. 5:8
condamnarea torturii sau a tratamentelor degradante – Luca 6:45
libertatea de gândire, conştiinţă, religie, exprinare, întruinire, asociere şi mişcare –Ioan 7:17
drepturi sociale şi economice - 1 Cor. 6: 19-20
dreptul la educaţie universală – Deu. 6:7; 11:19
dreptul la muncă, la remuneraţie echitabilă şi la condiţii bune de muncă - Luca 10:7;
1 Tim. 5:18; Deut. 23:25-26, 24:6, 10, 12 -13, 15
dreptul la protejarea onoarei şi a reputaţiei personale - Ex. 20-16
dreptul la timp de odihnă – Ex. 20:16.
Aşadar, avem drepturi pe care ni le conferă însuşi Creatorul. Nu sunt date de oameni, ci de El. Dacă sursa lor este Dumnezeu, atunci inalienabilitatea lor este cât se poate de clară: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iac. 1: 17).
Isus a venit în lume pentru a repara daunele pricinuite oamenilor prin încălcarea drepturilor lor. A venit să lege rănile lor, să vindece bolnavii şi să reabiliteze pe cei păcătoşi. Totodată, învăţăturile Lui justifică exercitarea drepturilor conform scopului pentru care au fost create de Dumnezeu, precum şi sancţionarea abuzului de drept.
În mod firesc ne întrebăm : cum putem respecta drepturile celuilalt? Doar prin eliberarea de ego - ul nostru vom fi în măsură să slujim altora şi să protejăm drepturile celorlalţi. Iar „dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi” Ioan 8:36. Doar eliberându-ne de noi înşine, golindu-ne de sinea noastră, nu vom atinge drepturile semenilor noştri. Numai renunţând la eul nostru, vom respecta drepturile celorlalţi. Însă această renunţare trebuie să-şi găsească Biblia și drepturile omului motivaţia în dragoste, dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni, urmând modelul lui Isus Cristos.
Isus a spus: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi, şi dea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii” Matei 22:37-40.
Noi nu vom fi capabili să iubim decât dacă vom accepta să fim schimbaţi de Dumnezeu, pentru a fi după chipul şi asemănarea Lui.
Ce altă temelie am mai putea pune noi, oamenii, decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos!? El este Temelia sigura care va asigura oamenilor drepturi vesnice in Imparatia sa!
Sublinierile imi apartin.
Autor: Lavinia Tec
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu