Stephen Lett recunoaşte deficitul veniturilor faţă de cheltuieli în timp ce le reaminteşte Martorilor să-şi doneze ‘lucrurile de valoare’
Emisiunea din mai 2015 difuzată pe JW Broadcasting a fost numită una „istorică“ (sau „specială“, în subtitrarea sa în limba română) de către gazda sa, Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare. Într-adevăr s-a dovedit a fi aşa, însă nu din motivele prezentate.
În introducerea programului, Lett a atras atenţia asupra faptului că toţi cei şapte membri ai Corpului de Guvernare au găzduit emisiuni JW Broadcasting(tv.jw.org) şi a lăudat faptul că s-au aprobat încheierea perioadei de probă a acestei emisiuni şi implementarea sa în regim permanent, în mai multe limbi.
Dacă aceasta înseamnă un pas ‘istoric’, atunci ori Lett este destul de distanţat faţă de semnificaţia cuvântului „istoric“, ori acest superlativ poate fi folosit în oricare caz când se întâmplă ceva nou oriunde, oricui.
Ceea ce însă chiar a fost special în ce priveşte programul, a fost că, pentru prima oară, un membru al Corpului de Guvernare a recunoscut că organizaţia are o situaţie financiară precară, în sensul că Lett a dezvăluit un deficit între încasările estimate şi cheltuielile aferente următoarei perioade fiscale.
Site-ul web JWsurvey.org a indicat spre mai multe semne ale faptului că Watchtower nu o duce bine din punct de vedere financiar, semnificative fiind în acest sens restructurarea filialelor şi reducerea cu 39% a paginilor de revistă tipărite lunar. Dar, din câte ştiu, este pentru prima oară când organizaţia a ieşit în faţă recunoscând că întâmpină greutăţi finaciare, deşi cu o lipsă considerabilă de transparenţă când vine vorba de cifrele efective.
Nu e surprinzător că Lett a folosit această oportunitate să-i îndemne pe Martori să doneze şi a abordat lucrurile într-o manieră destul de comică, încercând să distanţeze organizaţia de altele care îşi „constrâng“ continuatorii să contribuie cu bani.
Materialul video de mai sus este montajul propriu al pledoariei lui Lett pentru donaţii. Pentru a urmări programul complet de o oră şi 36 de minute, faceţi clic aici.
De la lipsa transparenţei la amăgire pe faţă
La fel cum am făcut şi cu cele şapte episoade JW Broadcasting precedente, voi realiza un material video postat pe YouTube în care să combat prestaţia lui Lett în următoarea săptămână. Însă doream să profit de ocazie să arăt lipsa deplină de transparenţă din acest episod în ce priveşte fondurile şi să scot în evidenţă cel puţin două aspecte în care afirmaţiile lui Lett reprezintă o formă acută de amăgire.
Dacă urmează să dezvălui existenţa unui deficit în fonduri, îndeosebi cu scopul de a strânge mai multe donaţii (sau ‘lucruri de valoare’) din partea unei mulţimi de susţinători care deja sunt în urmă la acest capitol, minimul necesar este să-i tratezi pe ca nişte adulţi şi să le prezinţi nişte cifre concrete. Nicăieri în comentariile Lett, care vădesc mai degrabă un aer de superioritate, nu există nici o singură cifră care să cuantifice estimativul de venituri şi de cheltuieli şi nici deficitul rezultat. Totul este lăsat la imaginaţia (sau, mai exact, naivitatea) telespectatorului.
Apoi avem minciunile sfruntate privind noua măsură privind donaţiile pentru construirea sălilor Regatului şi suma de bani implicată în mutarea la Warwick.
Când Lett a menţionat prima oară reacţia supraveghetorilor de circumscripţie la noua măsură privitoare la donaţii, primul gând care mi-a zburat prin minte a fost: „Slavă Domnului! Vestitorii au văzut dincolo de escrocheria zeciuielii şi şi-au exprimat nemulţumirile supraveghetorilor de circumscripţie“.
Însă, potrivit cuvintelor lui Lett, nu a existat vreo nemulţumire faţă de noua măsură, iar cauza îngrijorărilor supraveghetorilor de circumscripţie e legată pur şi simplu de falsa impresie a vestitorilor că Watchtower abundă de fonduri băneşti întrucât a „anulat“ împrumuturile şi creditele ipotecare ale congregaţiilor care le sunt datoare organizaţiei pentru noile săli ale Regatului.
Să-mi dau palme! Am oftat profund, dezamăgit fiind.
După cum s-a menţionat pe JWsurvey.org, versiunea completă a scrisorilor adresate bătrânilor, datate 29 martie şi 12 mai 2014 dezvăluie faptul că Watchtower nu le-a cerut congregaţiilor să înceteze să trimită bani potrivit noului aranjament. În schimb, a insistat să fie trimisă cel puţin aceeaşi sumă în fiecare lună în cazul congregaţiilor care deja îşi returnau datoriile, iar congregaţiile fără datorii să înceapă să trimită bani în fiecare lună ca şi cum ar avea datorii!
Şi TOATE congregaţiile, indiferent că aveau sau nu datorii înainte, au fost obligate să trimită către organizaţie toate surplusurile de fonduri, lăsând doar 5 000 de dolari (în România, cu siguranţă suma este mai mică) plus suma necesară cheltuielile de funcţionare pentru trei luni în visteria proprie. Deci, în loc să economisească bani pentru congregaţii, Watchtower le cere mai mult ca urmare a schimbărilor recente.
Să nu uităm că dacă vreodată Watchtower intră în faliment (un scenariu din ce în ce mai plauzibil), sălile Regatului ajung şi ele pe apa sâmbetei în virtutea acestui nou aranjament, întrucât nu mai sunt independente din punct de vedere finaciar, şi niciun leu din sumele investite de către fraţii locali în construirea sălii Regatului nu se va întoarce în buzunare lor.
În lumea încurcată a organizaţiei Watchtower, un Martor trebuie să plătească pentru sala Regatului locală ca şi cum ar fi responsabilitatea sa, chiar dacă sala Regatului este un activ ce îi aparţine în ultimă instanţă organizaţiei Watchtower, iar Watchtower poate obţine banii încasaţi în urma vânzării ei (şi chiar îi va obţine).
Dar nu l-ai suspecta pe Lett să perpetueze o asemenea escrocherie grotescă, mai ales după ce face o comparaţie între ‘generozitatea’ noii măsuri privind zeciuiala în secret şi renunţarea la perceperea de bani pentru literatură în 1990 — o mutare care, apropo, s-a făcut doar pentru că a fost ameninţat statutul de organizaţie non-profit al Watchtower.
Toate acestea reprezintă înşelăciune pe faţă din partea lui Lett, care se bazează strict pe faptul că majoritatea telespectatorilor sunt eminamente pe dinafară cu privire la scrisorile către bătrâni distribuite anul trecut şi la aplicabilitatea efectivă a noii măsuri de a face donaţii/zeciuială.
Dar ca şi cum aceasta nu ar fi de ajuns. în cele ce urmează avem probabil cea mai sfruntată şi mai evidentă minciună pe care am auzit-o din partea unui membru al Corpului de Guvernare în faţa camerei de filmat.
Primul lucru de care trebuie să ne amintim este că Watchtower a operat destul de bine mulţi ani înainte să se propună mutarea la Warwick, deci orice încercare de a-i escroca pe telespectatori de bani cu vreo poveste semipreparată că încasările de pe urma vânzării unei proprietăţi „semnificative“, sau „mari“, de la Brooklyn, căruia nu i s-a dat numele, acoperă cheltuielile obişnuite de exploatare doar pentru câteva săptămâni poate fi ignorată instantaneu.
Chiar dacă Watchtower ar fi vândut una din proprietăţile sale din Brooklyn pentru un singur dolar, totuşi acela ar fi un dolar de care nu ar fi dispus în niciunul din anii anteriori discuţiei privind mutarea la Warwick — ani în care Watchtower avea până la 116 filiale în exploatare (în 2010), în comparaţie cu doar 90, câte are azi.
Rămânem doar cu subterfugiul uluitor al sugestiei lui Lett că din vânzarea portofoliului de proprietăţi din Brooklyn „este finanţată doar construirea sediului mondial din Warwick şi achiziţionarea altor proprietăţi necesare pentru a facilita mutarea din Brooklyn în viitor“.
Asemenea multor secte, Watchtower nu este deloc deschisă când vine vorba despre dezvăluirea sumelor de bani pe care le cheltuieşte pe diverse proiecte celor pe care îi consideră responsabili de a achita nota de plată. Asta înseamnă că informaţiile referitoare la cheltuielile Watchtower pe mutarea la Warwick se obţin foarte greu în cel bun caz, însă există două sume care ne dau indicii cu privire la lichidităţile implicate.
Patru surse neutre separate, şi anume The Brooklyn Paper, The Observer, The Real Deal şiNew York Post, citează toate o sumă estimată la 11,5 milioane de dolari pentru costurile de construire a noului sediu de la Warwick. Momentan încerc să verific sursa acestor estimări, însă ţinând seama de faptul că acest complex este construit în mare parte folosind forţă de muncă voluntară, nu iese din discuţie o asemenea sumă redusă.
Într-un alt loc s-a menţionat că ansamblul de clădiri de la Tuxedo, probabil cele mai cunoscute imobile care susţin lucrarea de la Warwick, au costat organizaţia Watchtower doar 3,2 milioane de dolari.
Evident că există multe alte cifre pe care nu le avem la dispoziţie în legătură cu alte proprietăţi şi cheltuieli de planificare şi dezvoltare (strict din cauza lipsei de transparenţă şi nu din cauza unei eventuale încercări a cuiva de a ne amăgi sau înşela), însă chiar dacă înmulţim sumele de mai sus cu 10 de dragul argumentului, tot rămânem cu mai puţin de 150 de milioane de dolari.
Să contrastăm această cifră cu suma de un miliard de dolari pe care Watchtower o încasează odată cu vânzarea întregului portofoliu de clădiri din Brooklyn sau cu suma colosală de 375 de milioane de dolari încasaţi în urma unei singure tranzacţii şi măsura înşelăciunii lui Lett devine repede evidentă.
Mutarea din Brooklyn la Warwick chiar învârte mulţi bani în folosul organizaţiei şi nu avem de ce să ne-o imaginăm ca o schimbare între două proprietăţi asemănătoare, precum sugerează prezentarea făţiş înşelătoare a lui Lett.
Nimeni altcineva nu e vinovat
Dacă Watchtower e la pământ cu fondurile băneşti, ceea ce m-am bucurat să aud confirmându-se direct din gura calului (în mai multe sensuri ale cuvântului), aceasta NU este vina unei înţelegeri greşite din partea Martorilor de rând. În cel mai rău caz, majoritatea Martorilor subestimează puternic cantitatea uluitoare de bani care a intrat în buzunarul Watchtower în urma vânzării imobilelor din Brooklyn, mulţumită tăcerii complete, deliberate şi continue a Corpului de Guvernare cu privire la informaţiile financiare.
Există o singură direcţie în care vina trebuie arătată cu degetul în toată discuţia privind plângerile monetare ale Corpului de Guvernare. Aceasta este Corpul de Guvernare însuşi. Dacă el cheltuie mai mulţi bani decât primeşte din bunătatea şi generozitatea Martorilor care sunt presaţi ca urmare a interdicţiei anormale şi imorale privind instruirea superioară, atunci nu trebuie să avem o imaginaţie bogată pentru a-l considera altfel decât fidel sau prevăzător.
Să sperăm că în sfârşit le pică fisa multor Martori care urmăresc această paradă recentă de autofelicitare, exagerare, minciuni şi pompozitate avându-l pe Stephen Lett drept cel mai recent maestru stângaci de ceremonii, care să reverse lumină asupra acestui circ grotesc şi amăgitor marca JW Broadcasting.
Publicat la 5 mai 2015 pe JWsurvey.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu