RECENZIA CARTII, REGATUL LUI DUMNEZEU GUVERNEAZA!

Recenzia lui Cedars: Regatul lui Dumnezeu guvernează!

Publicat în 29 iulie 2014 de Caminante

David Splane anunţă lansarea cărţii Regatul lui Dumnezeu guvernează! la congresul internaţional din 2014, de la New Jersey

Se lansează o nouă carte la seria de congrese din 2014, intitulate „Continuaţi să căutaţi mai întâi Regatul lui Dumnezeu!“. Ea poartă titlul Regatul lui Dumnezeu guvernează! (kr) şi marchează centenarul anului 1914 cu o versiune puternic cosmetizată a istoriei din ultimii 100 de ani şi mai mult a Martorilor lui Iehova.

Înainte de această lansare de carte, lucrarea Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu a fost principala carte de ISTORIEautorizată a organizaţiei Watchtower. În ciuda faptului că prezintă o perspectivă aproape la fel de diluată a istoriei Martorilor, există cel puţin în unele locuri, pe parcursul celor 750 de pagini ale sale, câteva indicii cu privire la scheletele din trecutul Watchtower.

De pildă, la PAGINA 76, există un chenar gri despre Beth Sarim, „Casa prinţilor“. Faptului că Rutherford l-a desemnat în speţă ca reşedinţă a unor personaje asemenea lui Avraam, lui Iosif şi lui David, la învierea lor, i s-a conferit doar o amărâtă notă de subsol, dar, cel puţin, era ceva în formă tipărită.

La fel de trăsnită precum ideea lui Rutherford potrivit căreia personaje biblice aveau să apară dintr-odată în suburbia oraşului San Diego a fost insistenţa lui Russell că Marea Piramidă din Gizeh a fost „un martor de piatră al lui Dumnezeu“. Atât de convins a fost că fiecare centimetru al încăperilor interioare avea corespondenţă în cronologia istoriei biblice încât a dedicat cărţi, diagrame şi ARTICOLE de revistă acestei teorii bizare, care a rămas dogmă oficială a organizaţiei până în 1928.

Cartea Proclamatori nu a explorat în profunzime învăţătura privind piramida, dar a permis cel puţin o menţiune ezitantă la pagina 201 — suficient pentru a oferi o temelie celor care au tendinţa să efectueze cercetări suplimentare.

Pe de altă parte, noua carte Regatul lui Dumnezeu guvernează! se debarasează întru totul de Beth Sarim. De asemenea, singurele indicii că Russell s-a dedat vreodată la fantezii piramidologice elaborate trebuie acum descifrate dintr-o fotografie în sepia tipărită la pagina 19, care prezintă o căruţă trasă de cai, iar diagrama cu „planul divin“ poate fi discernută în lateral.

Martorii din timpurile moderne sunt lăsaţi fără niciun indiciu în privinţa caracterului ridicol pe care îl aveau de fapt învăţăturile predate de foştii lideri ai organizaţiei, pe care aceşti membri îi preţuiesc atât de mult.

Având în vedere acest aspect, urmăriţi următoatele cuvinte ale lui David Splane, rostite în timpul cuvântării sale de încheiere la congresul internaţional din 2014 ţinut la East Rutherford (New Jersey):

Ieri am primit o frumoasă carte nouă, Regatul lui Dumnezeu guvernează!Iar eu nu ştiu dacă într-adevăr înţelegeţi implicaţiile acestei cărţi. Există multe limbi în care nu se va traduce cartea Proclamatori, pentru că sunt [750] de pagini de tradus şi pentru acele limbi nu vor exista niciodată resurse pentru a traduce [750] de pagini, dar se pot traduce 240 de pagini. Astfel că mulţi dintre fraţii noştri vor avea în mână o scurtă istorie a organizaţiei lui Iehova pentru prima oară! Şi îi mulţumim lui Iehova pentru această măsură.

După cum a recunoscut Splane, există multe ţări private de orice fel de înţelegere a istoriei Watchtower, deoarece cartea Proclamatori este disponibilă doar într-un număr limitat de limbi.

După cât se pare, cuvintele lui Cristos, consemnate la Matei 19:26, „la Dumnezeu toate sunt posibile“, nu se extind până la traducerea unei cărţi de 750 de pagini în toate limbile poporului lui Dumnezeu. În mod convenabil, Corpul de Guvernare se dă mai degrabă bătut şi lansează un volum complet nou, mai subţire, care, uite aşa, se întâmplă să omită aproape toate aspectele nu tocmai plăcute ale istoriei organizaţiei.

O fi rescris cartea Proclamatori istoria organizaţiei Watchtower, dar cel puţin oferă un cadru pentru cercetări suplimentare

Aceasta nu pare o problemă atât de mare dacă citeşti articolul într-o ţară vorbitoare de limba engleză sau română. Totuşi, eu locuiesc într-una din ţările în care cartea Proclamatori nu este disponibilă în limba locală, limba croată în cazul meu.

Am trăit pe propria piele frustrarea încercării de a le aduce argumente rudelor mele îndoctrinate cu privire la lucrurile fundamentale ale istoriei organizaţiei Watchtower, faţă de care sunt complet în ceaţă, pentru că nu au putut niciodată să lectureze cartea Proclamatori.

Acum lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult, întrucât rudele mele vor presupune că ştiu toate despre istoria Watchtower, mulţumită acestei noi cărţi. Adevărul este că ei vor şti doar atât cât le-a permis Watchtower, incluzând informaţii întoarse, trucate sau voit omise, care apar pe alocuri.

Dar nimic nu e pierdut. Un prieten din Statele Unite, care slujeşte ca bătrân, a depus eforturi destul de serioase pentru a-mi trimite prin poştă exemplarul meu personal al cărţiiRegatul lui Dumnezeu guvernează! pentru a o putea diseca singur. După ce am parcurs-o, am găsit un număr de aspecte care demonstrează cu claritate logica eronată din spatele teologiei Watchtower şi omiterea ori spălarea detaliilor istorice.

ACEST ARTICOL va încerca să REZUME lucrurile pe care le-am găsit, pe cât de succint posibil.

‘Publicaţii atractive’ sau stilul scuză substanţa?

Potrivit obiceiului din ce în ce mai prezent la cărţile Watchtower, o scrisoare din partea Corpului de Guvernare decorează paginile introductive.

Demn de remarcat în această ultimă scrisoare este un paragraf CAR începe cu următoarele cuvinte: „Întrucât Iehova binecuvântează lucrarea, reuşim să publicăm literatură biblică în peste 670 de limbi şi să o oferim gratuit tuturor“ (pagina 3). Ediţia originală, în limba engleză, vorbeşte despre „literatură noastră biblică atractivă“.

În primul rând, după cum a recunoscut Splane în materialul VIDEO de mai sus, nu TOATE publicaţiile Watchtower sunt disponibile în 670 de limbi. Se pare că în organizaţia lui Iehova „nu vor exista niciodată resurse“, ca să-l cităm pe Splane, pentru a face anumite cărţi disponibile în toate limbile. După cât se pare, hrana spirituală de la sclavul fidel nu deţine paşaportul pentru a trece anumite graniţe lingvistice. Aşadar, scriitorii abia şi-au început hoinăreala de 240 de pagini, că deja i-au şi vârât pe gât cititorului o exagerare clară.

În al doilea rând, mi-am ridicat sprâncenele văzând că Corpul de Guvernare introduce sintagma ‘literatură atractivă’. Cu siguranţă, faptul că literatura este plăcută din punct de vedere vizual sau nu este irelevant în comparaţie cu veridicitatea sa ori cu caracterul său informativ. În mintea mea, această fâşie freudiană subliniază intens abordarea Watchtower prin care stilul este mai important decât substanţa, adică aspectul estetic este de importanţă primordială, iar prezentarea unor informaţii faptice şi sincere capătă o importanţă de nivel inferior.

„Numeroase dovezi“ sau numeroase exagerări?

Demnă de remarcat este şi siguranţa şi frecvenţa cu care se emit pretenţii nesustenabile pe tot parcursul publicaţiei.

Pagina 11 anunţă: „Avem numeroase dovezi că profeţia lui Isus [din Matei 24 şi 25] se împlineşte din 1914“.

„Cu certitudine“, ni se spune la pagina 77, „Regele a binecuvântat metodele pe care le-am folosit pentru a anunţa Regatul“.

„Victoriile juridice obţinute de noi dovedesc că umblăm «sub privirile lui Dumnezeu, alături de Cristos»“, se concluzionează la pagina 145.

„Aceste şcoli teocratice sunt o dovadă de netăgăduit a faptului că Regele nostru ne-a pus la dispoziţie tot ce avem nevoie ca să ne îndeplinin serviciul“, se insistă la pagina 185.

La pagina 208 se afirmă că „numeroasele clădiri de filială, sutele de săli de congresele şi zecile de mii de săli ale Regatului din întreaga lume sunt dovezi grăitoare că Regatul lui Dumnezeu este real şi guvernează”.

La pagina 235, în ultimul capitol se declară următoarele: „Fiecare capitol al acestei cărţi conţine dovezi concludente că Cristos i-a adus continuatorii săi într-un paradis spiritual în acest timp al sfârşitului“.

Atunci când e invocat pentru asemenea pretenţii ridicole, cuvântul „dovadă“ îşi pierde rapid din semnificaţie. Dacă programele de instruire teocratică, victoriile juridice sau numărul mare de clădiri dovedesc că Isus Cristos este implicat în organizaţia Watchtower, atunci acelaşi lucru s-ar putea spune despre bisericile romano-catolică, mormonă, anglicană şi aproape orice confesiune creştină semnificativă.

Predilecţia pentru exagerări şi pretenţii fanteziste din această publicaţie aproape că nu are limite şi m-a făcut să o citesc cu un sentiment de rânjet sau dând cu palma peste faţă. Autorii nu ratează nicio ocazie de a se autofelicita.

Să luăm, de pildă, pagina 78, unde nota marginală declară: „Doar în deceniul trecut, poporul lui Iehova a produs peste 20 de miliarde de publicaţii bazate pe Biblie. În plus, site-ul nostru, www.jw.org, poate fi vizitat de mai bine de 2,7 miliarde de oameni din întreaga lume care au acces la internet“.

Preşedintele Mao are nişte admiratori dubioşi

Astfel, în lupta pentru statistici impresionante, Watchtower îşi anexează fără ezitare publicul internaut de 2,7 miliarde în scopul de a-şi umfla realizările. Faptul că pagini precum JWSURVEY.org, JWfacts.com, AAWA.co, JWstruggle.com şi chiar acest site ar putea avea aceeaşi pretenţie cu privire la publicul internetului este doar un gând ulterior.

Apoi la pagina 83 ni se prezintă un grafic în care Watchtower compară cifrele tirajelor diferitelor sale publicaţii cu cele din ‘lume’.

Aproape că am râs din hohote când am privit la subtitlul „Alte cărţi“, în care tirajul de peste 201 milioane de exemplare al cărţii Ce învaţă Bibliaapare alături de cele peste 1 miliard de exemplare ale ‘micuţei cărţi roşii’ a preşedintelui Mao (sauCitate ale preşedintelui Mao Zedong).

Se pare că ironia se pierde la Watchtower, care s-a cufundat în a-şi măsura succesul în distribuirea materialelor de propagandă în comparaţie cu cele ale unui dictator comunist.

Lumina nouă şi „umilinţa“ Corpului de Guvernare

Când citiţi această carte nu puteţi să nu observaţi modul în care interpretările străfulgerărilor-cheie de „lumină nouă“ sunt scoase în evidenţă la fiecare oportunitate.

La pagina 12 începe jocul cu o imagine care prezintă învăţătura „generaţiilor suprapuse“, pe care Martorii raţionali au luat-o destul de mult în derâdere încă de la introducerea sa în 2010.

După cum s-ar putea să ştiţi, ‘generaţia’ care „nu va trece“, la care Isus se referă în Matei 24:32 a fost în mod convenabil împărţită în două grupuri diferite, una dintre ele fiind cea care trăieşte în timpul nostru. De ce? Pentru că generaţia care a trăit să vadă evenimentele din 1914 . . . ghici ce! . . . a trecut.

Ce putem spune despre dovezi potrivit cărora Isus să fi avut în minte două grupuri când a vorbit cu discipolii săi? Se pare că nu e nevoie de ele. Opreşte-ţi facultăţile de gândire critică şi îmbrăţişează ideea că „cele două grupuri formează o generaţie deoarece unii creştini unşi cu spirit din primul grup au trăit la un moment dat în acelaşi timp cu creştinii din al doilea grup“.

Cea mai recentă interpretare a învăţăturii despre „sclavul fidel“ este prezentată într-un mod asemănător în această carte, deşi mult mai frecvent. La pagina 23 ni se aduce aminte că, în 1919, Isus „a numit «sclavul fidel şi prevăzător», un mic grup de bărbaţi unşi care avea să fie în fruntea slujitorilor săi“.

„De atunci“, ni se dă asigurarea la pagina 62, „acest sclav dă hrană spirituală poporului său prin intermediul cuvântărilor de la congrese şi al publicaţiilor, subliniind în repetate rânduri  că toţi creştinii au responsabilitatea de a predica“.

Un scurt disclaimer cu privire la pronunţări false şi întoarceri doctrinare pe care le-a făcut acest „sclav“ se găseşte la pagina 37, dar, asemenea multor lucruri din această carte, şi acesta e întors bine de tot încât să-i confere organizaţiei un aspect „sfânt“

„După cum vom vedea în capitolele 4 şi 5 ale acestei cărţi, în ultimul secol,slujitorii lui Dumnezeu au trebuit să facă schimbări în înţelegerea lor de mai multe ori. Este aceasta o dovadă că Iehova nu-i sprijină? Nu. Din contră, Iehova îi susţine pentru că ei manifestă două calităţi care îi sunt plăcute lui: credinţa şi umilinţa (Evr. 11:6; Iac. 4:6). Slujitorii lui Iehova cred că toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu se vor împlini. Ei dovedesc umilinţă când recunosc că nu au înţeles exact cum aveau să se împlinească acestea.“ — kr pag. 37.

„Umilinţa“ este un atribut eminamente absent în politica brutală a Corpului de Guvernare privind excluderea tuturor celor care îşi declară dezacordul cu „înţelegerea“ lor stranie cu privire la Scripturi, politică ce duce la ruperea legăturii dintre aceste persoane şi familiile lor.

Dacă Corpul de Guvernare şi-ar publica „înţelegerea“ într-un regim „ia-o sau las-o“, atunci pretenţiile de mai sus la umilinţă ar fi avut o oarecare substanţă.

Dar adevărul gol-goluţ este că dacă o persoană se ridică şi îşi exprimă o înţelegere a Scripturii care nu concordă cu învăţăturile contemporane, aceasta e pedepsită în cele mai rele moduri posibile: înstrăinarea de familie şi chiar demonizarea drept apostat „bolnav mintal“.

Să ilustrăm cât de nebună e această politică: un vestitor ar fi putut să insiste în 2011 că doar Corpul de Guvernare este „sclavul fidel“, şi nu grupul lărgit de 144 000 de creştini unşi, iar bătrânii ar fi trebuit să-l excludă pe motiv de apostazie. Faptul de a refuza să recunoască acelaşi lucru sub presiunea chestiunii doar doi ani mai târziu ar duce o altă persoană la acelaşi destin.

Asemenea dispoziţie din partea Corpului de Guvernare de a administra pedepse pentru refuzul de a ceda în faţa ultimelor găselniţe doctrinare nu doar că stârneşte zâmbete în faţa oricăror pretenţii de umilinţă, ci este şi profund jignitoare la adresa celor ca mine care sunt victimele aroganţei lor amăgitoare.

De asemenea, în acest context devin ipocrite relatările consemnate la paginile 147 şi 153, unde Watchtower se laudă cu recursuri soldate cu succes la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru „libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă“ a afiliaţilor ei.

Toţi cei familiarizaţi cu articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului va observa că, pe lângă garantarea libertăţii de practică religioasă, acesta protejează şi „libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă“ a tuturor celor care decid să-şi ‘schimbe religia sau convingerile’ — ceva ce nu ţi-e permis ca Martor fără să fii pasibil de ostracizare permanentă din partea familiei. (Pentru mai multe informaţii, vezi acest material video.)

Însă pe cât de mult se poate obiecta la pretenţiile organizaţiei Watchtower cu privire la lumina nouă, există totuşi câteva locuri remarcabile în noua carte unde caracterul ridicol al învăţăturii este demonstrabil. Sperăm că o trecere în revistă a acestora poate fi de folos celor care vor căuta căi de a le aduce argumente rudelor îndoctrinate.

Progrese organizaţionale — finite sau indefinite?

Un element generator de confuzii al luminii noi din jurul sclavul fidel este conceptul potrivit căruia Cristos a vizitat Pământul în 1914 şi a supravegheat o curăţire a primilor Studenţi în Biblie până în 1919. Această învăţătură este prezentată la pagina 100:

„Din 1914 până în prima parte a anului 1919, Iehova, în calitate de «purificator», a permis ca slujitorii săi să se confrunte cu diferite încercări şi necazuri care au avut drept scop purificarea lor. Din fericire, creştinii unşi din acea perioadă trecut cu bine prin focul încercărilor, devenind mai curaţi spiritualiceşte şi fiind dornici să-l sprijine pe Regele mesianic.“ — kr pag. 100.

Având această perioadă concretă şi cinci ani în care Dumnezeu şi Cristos să lucreze, aţi putea presupune că toată purificarea necesară avea să fie încheiată până în 1919. Dar nu acest lucru se deduce din paragraful imediat următor:

„Dar s-a sfârşit atunci lucrarea de purificare a poporului lui Dumnezeu? Nu. Pe parcursul zilelor din urmă, Iehova, prin intermediul Regelui mesianic, i-a ajutat şi continuă să-i ajute pe slujitorii săi să fie curaţi pentru a putea rămâne în templul său spiritual.“ — kr pag. 101.

Nu ar trebui să fie prea greu să vedem că există o problemă. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi fost într-adevăr purificat în perioada dintre anii 1914 şi 1919, de ce a avut nevoie alţi zeci de ani de purificare suplimentară după acea perioadă? E finită perioada de purificare sau nu? Se pare că Corpul de Guvernare nu se poate hotărî cu privire la acest aspect şi nici nu va recunoaşte că ar avea nevoie să o facă.

Permiteţi-mi să ilustrez cât de ridicolă e această învăţătură.

Luna trecută, soţia mea şi cu mine am chemat un muncitor local să ne finiseze pereţii din baie. Muncitorul ne-a spus că lucrarea avea să fie finalizată în două-trei zile. A venit cu câţiva colegi şi, desigur, după două-trei zile, lucrarea a fost încheiată spre satisfacţia noastră şi l-am plătit. El nu a acoperit doar unul sau doi dintre pereţi ca apoi să ne zică: „Puteţi să plătiţi acum şi voi termina restul pereţilor în mod progresiv pe parcursul următorilor ani“. Dacă ne-ar fi spus asta, am fi refuzat să plătim până la terminarea lucrării.

Dintr-un motiv sau altul, Watchtower refuză să explice de ce lucrarea de purificare efectuată de Cristos durează întâi o perioadă de 5 ani şi apoi devine continuă sau de ce un Dumnezeu atotputernic are nevoie de un secol sau mai mult pentru a-şi aranja singura religie adevărată.

Singura urmă explicaţie ni se oferă la pagina 108, unde ni se spune că purificarea continuă este necesară pentru că „Satan încearcă mereu să-i târască înapoi [pe creştini] în mocirla imoralităţii“. Dar normele morale sunt una, schimbările organizatorice sunt altceva. Să luăm, de pildă, aranjamentul privind bătrânii.

Să mergem înapoi pentru a merge înainte

Pagina 119 vorbeşte despre schimbările organizatorice cu privire la bătrâni şi face trimitere la Isaia 60:17: „În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi pune peste tine ca supraveghetori pacea şi ca aceia care îţi împart sarcini, dreptatea.“

Observaţi următorul paragraful care urmează după versetul citat (sublinierea mea):

„În profeţia lui Isaia se spune că un material va fi înlocuit cu altul. Dar să remarcăm că aceste schimbări nu sunt din rău în bine, ci din bine în mai bine. Înlocuirea aramei cu aurul este o îmbunătăţire, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul celorlalte materiale menţionate în profeţie. Aşadar, folosind acest limbaj metaforic, Iehova a prezis că situaţia poporului său se va îmbunătăţi treptat.“ — kr pag. 119.

Mesajul de AICI nu poate fi mai clar de atât. Rafinările organizaţionale pot merge doar într-o direcţie: înainte, nu înapoi.

Având acest lucru în minte, urmăriţi ce ne dezvăluie acelaşi capitol cu privire la aranjamentul bătrânilor în paragrafele anterioare:

„Artitcolul [din Turnul de veghe din 15 noiembrie 1895] anunţa o schimbare foarte importantă, care trebuia aplicată imediat. Era necesar ca «în fiecare congregaţie să fie aleşi bătrâni» care «să supravegheze turma»“ — kr pag. 118, 119.

Astfel, sub conducerea lui Russell, s-a adoptat măsura prin care aveau să existe corpuri de bătrâni, nu doar un singur conducător, în fiecare congregaţie.

Însă Rutherford avea alte planuri, după cum ne dezvăluie Ray Franz în cartea sa Conflictul conştiinţei:

„Aranjamentul scriptural al corpurilor de bătrâni fusese anulat în 1932 de judecătorul Rutherford din cauza lipsei de colaborare din partea unor bătrâni cu programele şi politicile Societăţii. Funcţia de preşedinte i-a acordat lui Rutherford autoritatea necesară să adopte o astfel de poziţie şi toate congregaţiile au fost invitate să voteze pentru dizolvarea corpurilor de bătrâni şi înlocuirea lor cu un „director al serviciului“, numit de Societate. În următorii patruzeci de ani, nu au existat corpuri de bătrâni în congregaţii. Acesta este motivul pentru care Traducerea lumii noi a Bibliei, ediţia engleză, publicată de Societate în anii ’50, foloseşte cu regularitate redarea „older men“ (bărbaţi mai în vârstă) în loc de „elders“ (bătrâni, în sens spiritual), un termen discreditat în mod oficial pe atunci.“ — Conflictul conştiinţei, pag. 26, 27.

Această versiune a evenimentelor corespunde cu relatarea prezentată în noua carteRegatul lui Dumnezeu guvernează!, unde se spune:

„Între 1932 şi 1972, sarcina de supraveghere în congregaţie î-a fost încredinţată în principal unui singur frate, care era ajutat de alţi servi. Până în 1936, acest frate desemnat s-a numit directorul serviciului. Ulterior, denumirea a fost schimbată în serv de grupă, apoi, în serv de adunare şi, în cele din urmă, în supraveghetor al congregaţiei. Plin de zel, acei fraţi cu responsabilitate s-au îngrijit ca turma să aibă o spiritualitate bună. De obicei, supraveghetorul lua decizii referitoare la congregaţie fără să se consulte cu alţi servi din congregaţie.“ — kr pag. 122.

Sper că până acum v-aţi dat seama de problemă, pe care cartea nouă aproape că o admite mură-n gură. Organizaţia a trecut de la aranjamentul ‘teocratic’ al bătrânilor pe timpul lui Russell la un aranjament neteocratic al ‘servilor de adunare’ sub conducerea lui Rutherford, apoi a revenit la aranjamentul iniţial al bătrânilor, sub preşedinţia lui Knorr.

Mai precis, cum se încadrează acest du-te-vino evident la traseul schimbărilor din organizaţie „de la bine la mai bine“, după cum s-a explicat la pagina 119?

Distorsionarea istoriei

Legată de această problemă este modul în care Watchtower pare perfect îndreptăţită să-şi rescrie istoria într-un fel în care să-şi asume sieşi contribuţiile făcute de un om pe care l-a dat afară şi l-a condamnat ca „apostat“.

Ray Franz — Corpul de Guvernare şi-a atribuit sieşi contribuţiile sale

În Conflictul conştiinţei, Ray Franz explică cu meticulozitate cum a fost rugat de Nathan Knorr, nu de vreun „Corp de Guvernare“ (întrucât aranjamentul Corpului de Guvernare a apărut în mod formal abia în 1971) să facă cercetări pentru o nouă carte, intitulatăAuxiliar pentru înţelegerea Bibliei, sub supravegherea lui Karl Adams, care nu a fost nici membru al Corpului de Guvernare şi nici nu a fost uns.

Două din subiectele repartizate lui Franz au fost „bătrân“ şi „supraveghetor“. Rezultatele cercetării sale au fost cele care au motivat schimbările la aranjamentul bătrânilor menţionat mai sus.

Urmăriţi însă cum descrie cartea Regatul lui Dumnezeu guvernează! episodul de mai sus:

„Din 1964 până în 1971, corpul de guvernare a supravegheat un program amplu de studiere a Bibliei în cadrul căruia s-a analizat, pe lângă multe alte subiecte, modul de funcţionare a congregaţiei creştine din secolul I. În ce priveşte structura organizaţiei, studiul a arătat că, în secolul I, congregaţiile erau supravegheate de un corp de bătrâni, nu un singur bătrân, sau supraveghetor.“ — kr pag. 120.

Aşadar Watchtower nu doar că îl şterge pe Ray Franz din istorie, dar îşi şi asumă meritele pentru contribuţia sa, pe care o acceptă drept o îmbunătăţire organizaţională.

Încercări suplimentare de rescriere a istoriei sau de trecere peste detalii mai puţin flatante pot fi găsite pe următoarele pagini:

• Pagina 14: se menţionează că Henry Grew, George Stetson şi George Storrs „a[u] avut o influenţă puternică asupra lui Charles Russell şi a colaboratorilor săi apropiaţi“, însă nu se face nicio referire la Nelson Barbour, care a avut o influenţă majoră pe fascinaţia lui Russell faţă de stabilirea de date, sau la William Miller (fondatorul adventismului, pe care s-au bazat vag învăţăturile lui Russell), care este menţionat întrucâtva în cartea Proclamatori.
• Paginile 22 şi 23: se menţionează moartea lui Russell, însă lovitura în care Rutherford a accedat la putere (rupând practic testamentul şi luând adio deja în 1917 de la ceea ce ar fi putut fi mult mai aproape de aranjamentul unui „corp de guvernare“ prin partajarea puterii) nu este deloc recunoscută. În schimb, faptul că „mulţi au devenit apostaţi“ se pune pe seama ‘cultului personalităţii’ lui Russell şi a unei împotriviri răutăcioase la „progresul activităţii“. (Pentru mai multe informaţii referitoare la această perioadă din istoria Watchtower, citiţi acest articol, la subtitlul „Un personaj suspect“.)
• Pagina 23: aşteptările de dinainte de 1914 sunt caracterizate astfel: „Ei au crezut că, în 1914, Cristos avea să ia la cer clasa miresei sale alcătuită din creştinii unşi pentru a guverna cu el“. Nu se face nicio menţiune a faptului că această ‘răpire’ fusese aşteptată şi în 1878 când Russell şi Barbour lucrau împreună ori că Russell se aşteptase ca 1914 să reprezinte SFÂRŞITUL Armaghedonului. (Pentru mai multe informaţii, faceţi clic aici.) Se menţionează şi faptul că Rutherford a fost ‘condamnat pe nedrept’ în 1918, fără să explice motivul din spate încarcerării sale. Probabil că faptul că el a publicat material cu caracter politic dur şi îndreptat împotriva războiului la paginile 247–253 ale cărţii Taina împlinită ar fi un pic prea mult de digerat de către un Martor de rând.
• Pagina 62: REVISTA Epoca de aur (precursoarea revistei Treziţi-vă!) este prezentată ca având scopul „să le arate oamenilor că Regatul este singura speranţă a omenirii“. Unii dintre cei care sunt mai familiarizaţi cu articolele efective din Epoca de aur vor strâmba din nas la această premiză, îndeosebi după ce citesc că negrii erau consideraţi o „rasă de slugi“, că romanul Coliba unchiului Tom este o „lucrare a lui Satan“ (vezi aici), sau că „în viitor, omul îşi va primi hrana direct de la soare“ (Epoca de aur, 5 octombrie 1927, engl., pag. 10).
• Pagina 71: se ridică în slăvi Foto-Drama Creaţiunei pentru faptul că a fost prezentată în ‘săli arhipline’ în 1914. Nu se menţionează însă că într-una din aceste săli din New York spectatorii de culoare au fost segregaţi (vezi aici).
• La pagina 72 ni se reaminteşte: „S-a estimat că 50 000 de persoane au ascultat cuvântarea [lui Rutherford] «Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodat㻓 în 1922. Unii ar putea spune că această reuşită este umbrită de trista ironie că majoritatea, dacă nu chiar totalitatea, acestora e probabil decedată şi. de asemenea, reprezintă o rămăşiţă semnificativă a ‘milioanelor’ de nemuritori la care făcea aluzie Rutherford.

Sinceritate rară şi câteva caracteristici ajutătoare

Totuşi există momente rare de sinceritate la pagina 50, cu privire la aşteptările de dinainte de 1914 ale lui Russell:

„Aşa cum am văzut în capitolul 2 al acestei cărţi, Studenţii în Biblie au susţinut decenii la rând că 1914 urma să fie un an hotărâtor în împlinirea profeţiei Bibliei. Însă, la vremea aceea, ei credeau că prezenţa lui Cristos începuse în 1874, că el domnea deja în cer din 1878 şi că Regatul avea să-şi exercite în mod deplin autoritatea doar din octombrie 1914. Secerişul urma să se desfăşoare între 1874 şi 1914 şi avea să culmineze cu strângerea celor unşi în cer.“ — kr pag. 50.

Dar la fel ca majoritatea sughiţurilor din istoria Watchtower, şi aceasta e pusă pe seama ‘luminii crescânde’, alături de o alegere ciudată de versete pentru a susţine ideea că membrii poporului lui Dumnezeu sunt „binecuvântaţi cu tot mai multă lumină spirituală“.

„Lumina străluceşte pentru cel drept şi bucuria pentru cei cu inima dreaptă.“ — Psalmul 97:11, Traducerea lumii noi.

Se pare că aproape orice verset care conţine cuvântul „lumină“ poate fi folosit pentru a justifica doctrina lumii crescânde.

Dincolo de toate acestea, sinceritatea neobişnuită de pe această pagină, privind aşteptările de dinainte de 1914 e revigorantă şi se poate dovedi un instrument util celor care caută să-şi informeze mai bine rudele îndoctrinate despre istoria organizaţiei Watchtower.

Alte părţi din carte care pot fi de folos atunci când le aduceţi argumente celor dragi credincioşi includ următoarele:

• Pagina 63: se arată o fotografie a legendarului congres din 1922, „Vestiţi, vestiţi vestiţi!“, ţinut la Cedar Point (Ohio). Urmăriţi cu atenţie şi veţi observa steagurile americane întinse în mod proeminent la stânga şi la dreapta podiumului şi atârnând de ambele părţi ale însemnului „ADV“ de pe podium. Nu doar naţionalismul din mijlocul „poporului lui Dumnezeu“ din acea perioadă este demn de remarcat. E de asemenea interesant să compari scena aceasta cu modul în care e prezentată în materialul video produs de Watchtower în 2010, „O credinţă vie — partea întâi“. În reconstituirea digitală, steagurile din ambele părţi ale podiumului sunt eliminate şi înlocuite cu panouri de lemn dreptunghiulare. (Pentru mai multe informaţii, faceţi clic aici).
• Pagina 74: se recunoaşte în mod straniu că Watchtower a fost forţată să renunţe la utilizarea posturilor de radio comerciale pentru a-şi vesti mesajul în anii 1930 din cauza ‘opoziţiei’ la această metodă. Cum s-a manifestat concret această opoziţie? Cine a instigat-o? De ce sprijinul lui Dumnenzeu nu a fost suficient pentru a ajuta organizaţia să o depăşească? Nu ni se spune.
• Pagina 114: după cum am mai spus pe această pagină web, abia în 1952 a implementat Watchtower procedura excluderii. Cu doar cinci ani înainte, practica excomunicării, pe care Watchtower a admis-o ca fiind echivalentă cu excluderea (w9615/4 pag. 15 par. 18) a fost condamnată cu surle şi trâmbiţe într-un articol din Treziţi-vă!, din 1947, ca „armă . . . complet străină învăţăturilor biblice“ (facsimil Treziţi-vă!:pagina 1 | pagina 2). La pagina 114 se recunoaşte anul 1952 al introducerii complete a acestei proceduri — 33 de ani după ce se presupune că Cristos a ales organizaţia. Abia în 1981 s-au schimbat din nou regulile pentru a face imposibilă dezasocierea de Martori fără a fi pedepsit, dar, în mod ciudat, acest lucru nu se specifică.
• Paginile 130 şi 131: o secţiune de două pagini îndreaptă atenţia la Corpul de Guvernare, ai cărui membri sunt prezentaţi aşezaţi în jurul unei mese de conferinţă cu un planiglob pe fundal. Fotografia trezeşte un sentiment de fals, pentru că, în loc să se uite direct în camera, bărbaţii pozează ca şi cum ar fi implicaţi într-o discuţie. Sunt listate cele şase „comitete“ ale Corpului de Guvernare, inclusiv Comitetul coordonatorilor, ale cărui responsabilităţi include supravegherea ‘modului în care este folosită mass-media când este necesar ca anumite convingeri ale [Martorilor] să fie prezentate în mod corect’. Dar concret cum este posibil să fie „folosită“ mass-media dacă mass-media se află în controlul lui Satan? (w97 1/4 pag. 17 par. 16)

Distorsionarea prezentului . . . şi a viitorului

După cum aţi presupus deja până în acest moment, cartea Regatul lui Dumnezeu guvernează! abordează la fel prezentul şi viitorul Martorilor, precum o face cu trecutul. Şi tot fel cum v-aţi aştepta, redactorii sunt la fel de predispuşi la exagerări şi concluzii greşite când discută despre organizaţia modernă. Iată câteva exemple.

Lucrarea de predicare

Deşi Martorii lui Iehova sunt răspândiţi într-un număr impresionant de ţări, ei nu pot spune cu adevărat că sunt prezenţi „pe întregul pământ“, însă tocmai aşa se descrie la pagina 67 lucrarea de predicare.

După cum a dezvăluit deja un reprezentant de la Betel, există cel puţin trei ţări (cu o populaţie însumată de aproximativ 65 de milioane de locuitori) unde Martorii lui Iehova nu sunt prezenţi din raţiuni de siguranţă (vezi acest material video, la minutul 3:20). Un somalez, afghan sau un nordcorean ţi-ar arunca o privire foarte ciudată dacă ai încerca să-i spui că Martorii sunt pretutindeni în lume.

De asemenea, este nerecomandat să se sugereze că creşterea numerică este dovada favorii şi a binecuvântării divine, totuşi cartea cade de repetate ori în această capcană. La pagina 89 ni se spune că ‘spiritul lui Iehova şi Cuvântul său’ sunt responsabili pentru „acest seceriş mondial“. Iar la pagina 96, Keith Gaydon, un supraveghetor de circumscripţie din Marea Britanie, sugerează cu privire la creşterea din ţara sa de la 1948 încoace că „omul n-ar fi putut s-o realizeze“.

Nu trebuie să spunem că dacă atribui creşterea numerică a propriei religii susţinerii din partea divinităţii, trebuie să faci aceeaşi pretenţie cu privire la creşterea şi prosperitatea altor confesiuni.

Donaţii

În lumina folosirii tot mai dese a cardurilor de credit de către Watchtower şi a schimbărilor recente în modul în care e finanţată construirea de săli ale Regatului, pagina 100 devine o lectură plină de UMOR a tratamentului brusc aplicat de Cristos schimbărilor de bani de la templu. Punctul său de vedere cu privire la bani şi la închinare sunt clarificate din abundenţă potrivit relatării consemnate în Matei, capitolul 21.

Nouăzeci şi patru de pagini mai încolo ni se aduce aminte abordarea lui Charles Taze Russell privind finanţarea eforturilor sale. „Acesta este purul adevăr“, se spune că I-ar fi zis Russell unui sceptic. „Oamenii [interesaţi] chiar îmi pun întrebarea: «Cum aş putea contribui şi eu la susţinerea acestei cauze?» Când o persoană primeşte o binecuvântare de ordin material, vrea să-şi folosească banii pe care îi are pentru Domnul. Dacă nu-i are, de ce să i-i cerem?“

Nu trebuie spus că măsurile recente privind donaţiile decise prin angajament de către fiecare congregaţie, după cum au fost ele determinate prin ‘sondaje confidenţiale’ poartă sentimentul distinct al ‘cererii’. Fără îndoială, această cerere se va intensifica dacă congregaţiile nu reuşesc să-i trimită organizaţiei sumele stabilite pentru care au fost forţate să-şi ia angajamentul.

Mulţi asemenea mie văd râvna crescândă a organizaţiei Watchtower de a solicita fonduri ca un indicator al faptului că finanţele organizaţiei nu sunt tocmai pe roz, dar acesta nu e un aspect pe care par să-l recunoască prea curând. La 130 de ani după ce Russell a pretins că Watchtower „nu va cerşi, nici nu va implora vreodată sprijinul oamenilor“, autorii acestei noi cărţi insistă cu tărie că organizaţia ‘o duce încă bine’. Traducerea în limba română e mai sinceră: organizaţia „încă există“ (paginile 195, 196).

Pentru cei suficient de ghinionişti să se simtă obligaţi să uşureze grijile financiare pe care Watchtower pare să nu le aibă s-a pregătit o diagramă la pagina 200, intitulată „În ce scop sunt folosite donaţiile?“. Nu e nevoie să spunem că cheltuielile cauzate de pierderea proceselor privind abuzul asupra copiilor şi alte cheltuieli judiciare ce se trag din faptul că organizaţia îşi apără politicile depăşite şi extrem de neglijente cu privire la acel domeniu sunt evidente prin lipsă.

Abuzul asupra copiilor

Având în vedere atenţia crescând a mass-mediei cu privire la Martorii lui Iehova şi abuzul asupra copiilor, aţi putea presupune că chestiunea merită cel puţin o anume menţiune într-o carte care îşi pune prezentarea trecutului şi a prezentului organizaţiei Watchtower. În schimb, primim un paragraf scurt la pagina 117 care spune următoarele:

„De asemenea, Isus nu vrea ca vreunui copil să i se întâmple ceva rău. În timp ce această lume se degradează din ce în ce mai mult pe plan moral, abuzurile asupra copiilor devin o problemă tot mai răspândită. De aceea, au apărut materiale care au abordat această problemă în mod deschis şi clar, ajutându-i pe părinţi să-şi protejeze copiii.“ — kr pag. 117.

Nu e suficient ca din partea unei organizaţii religioase cu milioane de membri doar să ‘apară material’. Trebuie să se adopte proceduri care să trateze abuzul asupra copiilor ca pe o infracţiune odioasă, ce şi este, şi să îndemne, în consecinţă, la înaintarea către poliţie a tuturor astfel de cazuri raportate. În schimb, Watchtower le ordonă bătrânilor să trateze superficial aceste chestiuni complexe şi insistă ca toate cazurile raportate să fie tratate de filială.

Ca rezultat, organizaţia a ajuns să se apere în tribunale, iar autorităţile au fost păstrate într-o deplină necunoştinţă de cauză, în timp ce abuzurile erau muşamalizate. Nu e de mirare că la niciuna nu se face vreo referire în această nouă carte.

Ca exemple de material „deschis şi clar“ publicat de către organizaţie, o notă marginală menţionează cartea pentru copii Ascultă de Marele Învăţător şi numărul din octombrie 2007 al revistei Treziţi-vă! Ambele oferă doar sfaturi preventive pentru părinţi şi copii. Cu siguranţă, niciuna din publicaţii nu îndeamnă părinţii să meargă la poliţie ori de câte ori se descoperă vreun abuz.

Când îşi va da seama Watchtower că nu e de ajuns să-i înveţe pe copii să spună „Încetează! Să ştii că te spun!“ pentru a-i feri de asemenea necazuri?

Persoanele inactive

Demn de menţionat este un chenar de la pagina 128, intitulat „Vizite săptămânale care se dovedesc eficiente“. Acolo se relatează despre modul în care bătrânii unei congregaţii din Statele Unite au depus împreună eforturi pentru a vizita cei 30 de vestitori inactivi din teritoriul lor. Li se spune celor inactivi că „lucrarea excelentă pe care a[u] făcut-o pentru Regatul lui Iehova nu a fost uitată de congregaţie“.

Bătrânii respectivi, şi chiar organizaţia, par să nu bage în seamă că faptul de a deveni inactiv este singura opţiune disponibilă Martorii care doresc să părăsească religie şi totodată să păstreze legăturile de familie. Departe de a fi ‘oi pierdute’, cum îi caracterizează paragraful, mulţi inactivi sunt pur şi simplu victime ale unei secte crude, care s-au trezit din îndoctrinare şi doresc să li se respecte convingerile personale.

Transfuzii de sânge

La paginile 161 la 164 ni se oferă trei EXPERIENţe din Japonia, Argentina şi Canada ale unor Martori care şi-au apărat legal dreptul de a refuza sânge. În mod convenabil, doi dintre aceştia s-au „recuperat complet“ şi au „o sănătate bună“. A treia persoană a murit la o lună după ce a apărut în tribunal într-o încercare care, în cele din urmă, a avut succes de a da în judecată medicul şi spitalul care a forţat-o să primească sânge.

După cum ne putem aştepta, nu se face nicio referire la numărul exact al Martorilor, inclusiv copii, care au murit din susţinerea cu fermitate a învăţăturii obscene şi imorale cu privire la sânge a organizaţiei Watchtower. De asemenea, nu se recunosc nici meritele diverşilor medici sau judecători care au intervenit pentru a salva nenumăraţi copii, ale căror vieţi au fost puse în pericol de părinţii lor Martori îndoctrinaţi.

Custodia copiilor

La fel ca în cazul apărării pe marginea tratamentului cu sânge, materialul de la paginile 164 la 166 oferă exemple ale unor părinţi Martori care au avut succes în câştigarea unor procese judiciare pe marginea custodiei copiilor împotriva foştilor parteneri de căsătorie necredincioşi.

„Unii pretind că creşterea unui copil ca Martor al lui Iehova este în detrimentul acestuia“, i se spune cititorului cu un aer de suspiciune. Apoi suntem trataţi cu câteva victorii răsunătoare împotriva unor părinţi care au încercat să susţină că îndoctrinarea constantă şi refuzul anumitor tratamente medicale nu este tocmai în beneficiul copilului lor.

Ceea ce cartea neglijează să expună este că Watchtower oferă un pachet special care să-i ajute pe avocaţi să obţină custodia pentru clienţii Martori. Printre acele sfaturi găsim următoarele:

EXAMINARE DIRECTĂ ŞI RĂSPUNSURI PENTRU TINERII MARTORI

DOVEZILE TINERILOR:
Pot fi folosite pentru a arăta că sunt normali. Identificaţi şi intervievaţi tineri din congregaţiile locale care au fost crescuţi ca Martori ai lui iehova şi care, din punctul de vedere al supraveghetorului care prezidează, sunt bine orientaţi spiritualiceşte, dar se bucură de lucrurile normale şi sănătoase de care se bucură tinerii. Nu trebuie să fie competitivi pentru a se bucura de sporturi. Fiţi atenţi să nu aibă impresia că sunt la o demonstraţie de la congresul de circumscripţie, unde ar arăta că primele lucruri din viaţă sunt lucrarea de predicare şi întrunirile. Arătaţi pasiuni, îndemânări, activităţi sociale, sporturi şi, îndeosebi, planuri de viitor. Aveţi grijă ca nu toţi să spună că vor fi pionieri. Planurile se pot referi la meserii, căsătorie şi copii, jurnalism sau orice alte lucruri. Probabil puteţi arăta interesul lor în arte şi teatru. Trebuie să fie curaţi, morali, cinstiţi, dar având preocupări la care vă puteţi aştepta de la alţi tineri.

Desigur, materialul de mai sus nu a fost inclus în montajul final al cărţii Regatul lui Dumnezeu guvernează!, pentru că majoritatea Martorilor nu va dori să vadă dovezi ale faptului că „organizaţia lui Dumnezeu“ îi încurajează pe tineri să prezinte cu bunăştiinţă o imagine distorsionată a convingerilor şi a aspiraţiilor lor.

Reducerea filialelor

A fost interesant să observăm reducerea numărului de filiale ale organizaţiei Watchtower în decursul ultimilor câţiva ani, ceea ce a rezultat în scăderea amprentei ei globale. Împreună cu tăierea operaţiunilor de tipar, ea reprezintă o dovadă clară a vaiurilor financiare ale Watchtower, având în vedere că organizaţia obişnuia să se laude cu înfiinţarea filialelor în teritorii noi.

Cu siguranţă ar fi de neconceput ca, dacă s-ar scălda în bani, organizaţia Watchtower ar închide filiale în loc să înfiinţeze filiale noi.

În încercarea de a dejuca ‘fuzionarea’, Watchtower s-a scos pe motivul relativ fantezist că reducerea filialelor sunt „o dovadă“ a faptului că Isus „înlătură barierele dintre oameni“ (w12 15/12 pag. 28 par. 18).

Venind cu o explicaţie mai cu picioarele pe pământ, noua carte abordează subiectul într-un chenar de la pagina 205 şi sugerează că reducerea a fost datorată „progreselor înregistrate în . . . tehnologia comunicaţiilor şi a tipăririi“.

Ce rezervă viitorul

Pentru că nu era suficient să sucească şi să distorsioneze trecutul şi prezentul organizaţiei, imaginaţia hiperactivă a redactorului cărţii atinge şi viitorul Martorilor lui Iehova.

Una din cele două imagini psihedelice ale lui Isus din publicaţie

O diagramă cu un aspect foarte sumbru, prezent la paginile 224 şi 225, prezice cu încredere evenimente premergătoare Armaghedonului, inclusiv un atac asupra religiei din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, fostul tovarăş al Watchtower. Lanţul evenimentelor îşi atinge apogeul la ARMAGHEDON, când „Iehova îşi trimite Regele pentru a-i apăra pe cei loiali“.

Pentru a susţine ‘realitatea’ acestor evenimente viitoare, ni se prezintă la pagina 229 o imagine orecum psihedelică a unui Isus uriaş (care seamănă izbitor cu Kenny Rogers) coborând din ceruri, înarmat cu arc şi săgeţi şi pregătit să facă lucruri de neexprimat unui grup de soldaţi bătând.

O imagine asemănătoare ni se prezintă mai devreme în carte, la pagina 20, unde îl vedem pe uriaşul Isus apărând invizibil (dacă are sens) în 1914. Dar asta a fost cu 100 de ani în urmă, iar la pagina 229 se pare că trebuie să ia parte la nişte lucruri nefinalizate.

Odată ce se încheie anihilarea definitivă a tuturor celor care nu sunt Martori, scena e pregătită pentru împlinirea numeroaselor promisiuni legate de paradisul viitor. Aceste promisiuni sunt detaliate frumos în ultimul capitol.

Referindu-se la una din aceste promisiuni, învierea, la pagina 221 ni se spun următoarele:

„Culegi un măr frumos şi copt de pe creangă şi, înainte să-l pui în coş peste grămada tot mai mai mare de mere, îi simţi mirosul plăcut. Lucrezi deja de câteva ore, dar nu ai obosit şi simţi că mai poţi lucra puţin. Mama ta este aproape de tine; culege şi ea mere în timp ce vorbeşte bucuroasă cu alţi membri ai familiei şi cu prietenii care vă ajută la cules. Arată atât de tânără, aşa cum ţi-o aminteşti de când erai copil, în urmă cu mulţi, mulţi ani. Nu-ţi vine să crezi că ai văzut-o îmbătrânind în lumea veche, de mult apusă. Ai văzut-o cum s-a stins din cauza bolii, ai ţinut-o de mână până în ultima clipă şi ai plâns la mormântul ei. Iar acum iat-o aici, împreună de mulţi alţii. E ea, plină de viaţă şi sănătoasă din nou! Timpul acela va veni negreşit. Suntem sigur că va veni.“ — kr pag. 221.

Fiind o persoană care chiar şi-a văzut mama „cum s-a stins din cauza bolii“, care i-a ţinut mâna „până în ultima clipă“, dar care s-a trezit de atunci din îndoctrinare, pot să privesc la cuvintele de mai sus şi să le văd în adevărata lor lumină: propagandă dezgustătoare cu scopul de a deturna procesul de jelire şi amintirea celor dragi decedaţi pentru perpetuarea unei secte crude.

Ataşaţi de 1914

Fără îndoială, caracteristica cea mai remarcabilă a acestei cărţi este modul în care ţine morţiş la 1914 pe tot parcursul ei, chiar dacă trecerea timpului a demonstrat că aceastăDOCTRINă matusalemică e extrem de putredă.

Prin faptul că pune totul pe seama acestei învăţături din ce în ce mai discreditate, carteaRegatul lui Dumnezeu guvernează! comite aceeaşi greşeală pe care a comis-o şi ultima ediţie „sabia argintie“ a Traducerii lumii noi: îşi conferă o viaţă de raft foarte scurtă.

Să vorbeşti întruna despre 1914 la centenarul acelui an poate părea prudent pentru majoritatea Martorilor. Dar odată cu trecerea deceniilor, această carte (alături de toate celelalte cărţi care indică spre 1914) vor deveni la fel de jenante pentru Watchtower precum vechile cărţi prăfuite ale lui Russell, care le confereau anilor 1874 şi 1878 semnificaţie biblică.

Membrii Corpului de Guvernare trebuie cu disperare să divorţeze de această învăţătură înainte să fie demascaţi ca nebuni pe timpul vieţii lor (în special în cazul lui Sanderson, care e relativ tânăr), dar neputinţa lor mă face să cred că sunt la fel de deliranţi ca majoritatea adepţilor.

Nu e vorba că le lipseşte creativitatea, căci au demonstrat-o clar în câteva din învăţăturile şi schimbările de politică halucinante din ultimii ani. E doar faptul că sunt Martori de aluat dospit, iar 1914 face parte din ADN-ul lor.

Care va fi deznodământul faptului că sunt atât de legaţi de un an atât de evident de eronat rămâne de văzut în următoarele decenii, dar să nu ne aşteptăm la vreo schimbare radicală în viitorul apropiat. Mai ales dacă această carte este una semnificativă.

Publicat pe JWsurvey.org la 2 iulie 2014