Watchtower continuă asalturile împotriva ‘perfizilor’ şi ‘ipocriţilor’ de foşti membri
Watchtower continuă să-i atacte pe cei care îşi exprimă dezacordul faţă de învăţăturile sale.
Unul din cele mai recente numere aleTurnului de veghe lansează încă un atac feroce la adresa ‘apostaţilor’ — orice Martor sau fost Martor care nu este de acord cu învăţăturile organizaţiei.
Numărul din 15 iulie 2014 îi categoriseşte pe cei care deviază de la dogma oficială ca fiind ‘perfizi’, ‘ipocriţi’, ‘provocând dezbinări’, ca să nu mai spunem de „prosteşti şi fără sens“.
Astfel că Martorii sunt îndemnaţi să ‘respingă apostazia, deci [să] o evite cu desăvârşire’ evitând orice discuţii cu apostaţii, indiferent că sunt ‘faţă-n faţă, pe internet sau prin alt mijloc de comunicare’.
Versiunea PDF a acestei reviste poate fi găsită aici
Nu e nevoie de dovezi
Sunt puse deoparte aproape cu exclusivitate două articole de studiu pentru a stârni frica şi suspiciunea cu privire la orice Martor care ar îndrăzni să pună la îndoială organizaţia sau învăţăturile sale. Sunt invocate versete biblice care, la o examinare mai atentă, au foarte puţin sau chiar nimic în comun cu disidenţa împotriva Watchtower în sine.
Israeliţii care au fost martori la distrugerea fiilor luiCore aveau să rămână cu o dovadă palpabilă a autorităţii lui Moise
De pildă, la pagina 7, se trag paralele cu fiii lui Core, pe care i-a mistuit foc din cer pentru că au pus la îndoială autoritatea lui Moise şi a lui Aaron.
Într-o aluzie clară la opinia organizaţiei Watchtower despre criticii săi, adversarii autorităţii lui Moise sunt descrişi drept „oameni răzvrătiţi şi aroganţi, care încercau să pună mâna pe preoţie“ şi care „se amăgiseră cu ideea că Dumnezeu avea să le accepte închinarea“.
Dar redactorii trec cu vederea faptul că executarea divină a lui Core şi a fiilor săi cu foc din cer şi prin faptul că i-a înghiţit pământul a fost în sine o dovadă că Moise şi Aaron se bucurau de favoarea şi de susţinerea lui Dumnezeu.
Prin comparaţie, Corpul de Guvernare nu oferă nicio dovadă palpabilă că el are un rol comparabil cu cel al lui Moise şi al lui Aaron. Nici nu se pune problema necesităţii de dovezi care să ateste că ei au fost aleşi în mod special de Dumnezeu pentru a fi „în fruntea“ poporului său. Martorii trebuie pur şi simplu să creadă de bună-cuviinţă, fără orice îndoială, că Cristos a ales organizaţia în 1919.
Dar dacă nu este nevoie de dovezi pentru ca Martorii să creadă în această învăţătură de importanţă majoră, atunci în ce măsură diferă credinţa Martorilor de orice altă religie?
Perfizi pentru un motiv anume
Acelaşi articol, la pagina 10, dă avertismentul că Iehova „nu tolerează închinarea ipocrită“. Îndeosebi, arată cu degetul spre apostaţi ca fiind ‘cei perfizi’, pe care Iehova îi urăşte, întrucât aceştia ‘pretind că sunt ascultători, dar, în secret, practică păcatul’.
w14 15/7 pag. 10 par. 14
Se poate presupune că această ‘practicare în secret a păcatului’ este o trimitere la faptul că mulţi apostaţi din organizaţie practică „păcatul“ dezacordului cu organizaţia, dar nu o fac pe faţă din teama de represalii. Dar prin încercarea de a-i stigmatiza în acest mod, Watchtower ignoră motivele pentru care apostaţii se comportă astfel.
Martori precum Karl-Heinz Kusserow au rămas fermi pe convingeri în faţa oprimării, iar Watchtower îi prezintă ca pe nişte eroi
De exemplu, literatura Watchtower abundă deexperienţe ale unor Martori care trăiau sub regimuri politice oprimante din secolul al XX-lea şi care continuau să publice şi să distribuie literatura sub ameninţarea pedepselor şi în ciuda interdicţiei împotriva lucrării lor.
Astfel de persoane găseau mijloace ingenioase pentru a ascunde publicaţiile şi pentru a continua să se închine indiferent prin ce mijloace.
Faptul că unii Martori foloseau vicleşuguri pentru a păcăli autorităţile în virtutea convingerilor lor se bucură de aprecierea organizaţiei Watchtower, iar pe astfel de persoane ea le ridică în slăvi drept eroi, şi nu-i denunţă ca ‘perfizi’.
Dacă Watchtower le-ar permite Martorilor care nu mai cred în învăţăturile sale să aibă libertatea de a pleca, ar avea tot dreptul să-i deplângă pe cei care îşi prefac loialitatea faţă de organizaţie în timp ce i se opun în secret. Dar atunci când îi pedepseşti pe oamenii care îţi părăsesc religia — o încălcare făţişă a articolului 18 din Declaraţia universală a drepturilor omului — obligând rudele să evite şi să deteste asemenea persoane, nu ai cum să le ai pe amândouă.
„Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.“ —Declaraţia universală a drepturilor omului, articolul 18.
Stigmatizarea celor care sunt şantajaţi să rămână într-o religie împotriva voinţei lor, numindu-i ‘perfizi’, ‘ipocriţi’ şi făţarnici prin intermediul paginilor aceleiaşi reviste care îndeamnă la represalii împotriva acestor persoane prin măsura evitării este îngustă la minte, sadică şi vădeşte laşitate.
De asemenea, este şi ipocrită, dacă te gândeşti că, de-a lungul istoriei sale, Watchtower i-a tot lăudat pe aceşti Martori curajoşi care au ţinut ferm la credinţa şi la convingerile lor, chiar până la moarte dacă era necesar, aflându-se şi ei sub regimuri oprimante şi nemiloase.
Un pic prea convenabil
Următorul articol, intitulat „Slujitorii lui Iehova «înlătură de la ei nedreptatea»“, nu se sfieşte să le spună Martorilor exact cum trebuie să le răspundă foştilor credincioşi, care oferă o opinie diferită:
w14 15/7 pag. 14 par. 10
Aşadar, într-un mod convenabil, Martorilor lui Iehova nu li se acordă ocazia să judece singuri dacă aşa-zişii apostaţi într-adevăr propovăduiesc „învăţături nebiblice“. Plin de graţie, Watchtower a luat deja decizia în locul lor.
Mai mult decât atât, Martorii nu au voie nici măcar să comunice cu apostaţii, „nici pe internet“ (în original: „nici să răspundă la blogurile lor“), întrucât se consideră că aceasta contravine „îndemnului biblic“.
Pentru a sublinia şi mai bine această idee, următoarea imagine, prezentă la pagina 15, îi prezintă pe apostaţi ca fiind nişte persoane furioase şi care intimidează.
Imaginea de la pagina 15 a revistei
Dacă eşti cumva un Martor care îşi pune întrebări şi citeşti acest articol, gândeşte-te la următoarele: „Nu este oare prea convenabil din partea Watchtower? Nu e evident că ei ar vrea ca eu să ignor contraargumentele dacă ei nu deţin adevărul? Dacă într-adevăr acesta este «adevărul», ce are organizaţia de ascuns? Ce e atât de teribil la o discuţie deschisă şi sinceră?“
Scandalul „mentally diseased“
Acest nou material reprezintă probabil cea mai puternică retorică îndreptată împotriva apostaţilor care a ieşit din departamentul de redactare al organizaţiei Watchtower de la numărul din 15 iulie 2011, care a căpătat notorietate. Tocmai acea revistă a declanşat o controversă la nivel mondial întrucât în ediţia din limba engleză apostaţii au fost murdăriţi cu epitetul „mentally diseased“, adică „bolnavi mintal“, spre uimirea unora care nu au legături cu Martorii.
Insulta „bolnavi mintal“ s-a bazat de fapt pe traducerea greşită a versetului 1 Timotei 6:4, din ediţia anterioară a Traducerii lumii noi. În loc să-i descrie pe apostaţi ca fiind „obsedaţi de certuri şi discuţii pe marginea cuvintelor“ (cum sunt descrişi în cea mai recentă versiune, supranumită „sabia argintie“), sau că au „mania disputelor şi a dezbaterilor despre cuvinte“, potrivit ediţiei în limba română din 2006, versiunea în limba engleză din 1984 (şi Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi, 2000) spunea că un apostat e „bolnav mintal în ce priveşte disputele şi dezbaterile despre cuvinte“.
În loc să-şi ceară scuze pentru faptul că au permis ca o asemenea traducere evident greşită să condimenteze asalturile jignitoare, pline de epitete injurioase la adresa foştilor credincioşi, comitetul pentru învăţământ al Corpului de Guvernare s-a asigurat că insulta „mentally diseased“ are să fie inclus în temele ţinute în seria congreseloor de district de anul trecut, cu doar câteva luni înaintea lansării noii Biblii, cu amendamente la traducere.
După cum se arată în materialul video de mai sus, abordarea Watchtower privind tratarea apostaţilor este caracterizată de binecunoscuta tactică propagandistică a epitetelor injurioase, iar această revistă recentă nu este nicidecum o excepţie.
În loc să-şi combată adversarii prin dezbateri deschise, dialog şi aplicarea logicii şi a raţiunii, strategia Watchtower se bazează pe agresarea, pe împroşcarea cu noroi şi pe stigmatizarea disidenţilor cu expresii derogatorii şi caracterizări false, îndemnându-i pe Martori să-i evite totalmente, în loc să judece pentru ei înşişi.
Pe de o parte este deprimant să te gândeşti că o asemenea abordare copilărească şi plină de laşitate funcţionează mult prea bine în cazul majorităţii Martorilor, care VREA să creadă Martorii deţin singura religie adevărată. Pe de altă parte, această abordare agresivă nu îi păcăleşte pe toţi.
Tot timpul vor exista cei ale căror facultăţi mintale de gândire critică nu au fost pe deplin compromise şi care, prin urmare, vor putea să vadă dincolo şi să observe această turnură negativă şi vitriolul sofismului ad hominem.
Pentru asemenea persoane este dureros de evident că eforturile activiştilor îi cer socoteala acestei organizaţii neîndemânatice pentru comportamentul ei atât de dizgraţios. Aceia dintre noi care nu ne temem să gândim în mod independent trebuie să avem curaj şi să recunoaştem că văzând cum Watchtower răbufneşte din ce în ce mai mult cu atâta furie şi disperare, devine din ce în ce mai clar că nu sunt mai tari decât noi.
Publicat pe JWsurvey.org la 12 aprilie 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu