Invatatura noua despre sclavul fidel si prevazator. O puteti digera? Si-a atins scopul ultima explicatie despre “sclav”? Aceasta explicatie este mai buna? Cand va fi inlocuita?
Un motiv-cheie pentru care învăţătura anterioară despre sclavul fidel şi prevăzător aproape că şi-a îndeplinit scopul (într-o anumită măsură) este acela că ea s-a referit la evenimente din trecutul tulbure pe care nimeni nu şi-l putea aminti şi emitea nişte ipoteze pe care puţini puteau să le demonstreze cu credibilitate dacă nu erau pregătiţi să facă cercetări. De pildă, Societatea a susţinut că Isus a ales un sclav în 1919 care deja existase de secole întregi, şi l-a numit peste toate „bunurile“ sale. Aşadar, indiferent de greşelile pe care le face organizaţia, se putea veni cu argumentul că clasa sclavului şi-a primit DEJA aprobarea finală din partea lui Cristos, astfel că orice greşeli care se percep sunt irelevante.
Învăţătura curentă însă spune că Cristos va face ÎN VIITOR aprobarea finală a Corpului de Guvernare în rolul său de sclav colectiv. Având acest aspect în minte, v-aţi putea aştepta ca Corpul de Guvernare să manifeste un pic de umilinţă şi să nu încerce să speculeze decizia pe care Cristos trebuie să o facă în timpul necazului cel mare, când va veni să facă inspecţia finală a clasei sclavului său. În schimb, cu mult curaj,
Corpul de Guvernare ia decizia lui Cristos în avans. Observaţi ce se spune la pag.25:
„Având în vedere ideile analizate, ce concluzie putem trage? Când va veni să execute judecata în timpul necazului celui mare, Isus va găsi sclavul fidel dându-le cu loialitate servitorilor săi hrană spirituală la timpul potrivit. De aceea, Isus va fi bucuros să facă a doua numire, cea peste toate bunurile sale.“ (w13 15/7 pag. 25 par. 18; subl. nstr.
Tonul arogant al cuvintelor de mai sus m-au lăsat mască citindu-le. Unii s-ar putea gândi că, dacă au vreo urmă de umilinţă adevărată, asemenea lui Cristos, în ei, membrii Corpului de Guvernare ar spune prin urmare: „Vom face tot ce putem să furnizăm hrană spirituală şi, dacă Cristos, la venire, îşi găseşte plăcerea în eforturile noastre, ne promite să ne numească peste toate bunurile sale“. În schimb, după cum s-a menţionat, Corpul de Guvernare a luat după cât se pare decizia în numele lui Cristos că El îi VA alege când va veni.
Pasajul biblic indică faptul că numirea peste bunuri nu trebuie să fie considerată o concluzie pripită. Ni se aduc aminte cuvintele imediat următoare, din Matei 24:48–51:
„Dar, dacă sclavul acela rău zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» şi începe să-şi bată tovarăşii de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii înrăiţi, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care n-o ştie, îl va pedepsi cu toată asprimea şi îi va da partea lui cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.“
În mod ironic, Societatea dezbate aceste versete în chenarul de la pagina 24, o pagină înainte de afirma că VA fi ales cu siguranţă. Chenarul începe prin a discuta despre ‘sclavul rău’ şi spune următoarele:
„A prezis Isus că în zilele din urmă va exista o clasă a sclavului rău? Nu. Este adevărat că unii au manifestat un spirit asemănător cu cel al sclavului rău descris de Isus. Pe aceştia îi numim apostaţi, indiferent că au făcut parte dintre cei unşii sau din «marea mulţime» (Rev. 7:9). Însă aceştia nu alcătuiesc o clasă a sclavului rău. Isus nu a spus că va numi un sclav rău. În realitate, cuvintele sale sunt un avertisment adresat sclavului fidel şi prevăzător.“ (w13 15/7 pag. 24, chenar)
Aşadar un avertisment adresat sclavului fidel şi prevăzător e transformat cu iscusinţă într-o oportunitate de a-i ataca din nou pe apostaţi pentru că îşi ‘bat tovarăşii de sclavie’. Chiar dacă chenarul recunoaşte că apostaţii nu sunt sclavul rău, el profită de ocazia de a-i prezenta greşit şi de a-i stigmatiza pe cei care nu sunt vinovaţi de nimic mai mult decât de dezacordul faţă de învăţăturile , metodele, şi practicile nescripturale ale Corpului de Guvernare.
Între timp, Corpul de Guvernare păşeşte frumos pe lângă avertismentul lui Cristos despre sclavul rău’. Un „erudit“ anonim primeşte o menţiune scurtă şi e citat astfel: „[Avertismentul cu privire la sclavul rău] exprimă, de fapt, o condiţie ipotetică“(sublinierea şi paranteza noastră). Redactorul ignoră aşadar întregul verset şi declară pe mai departe în chenar că Corpul de Guvernare „continuă să vegheze şi să dea hrană spirituală consistentă“. Această parte a discuţiei este rezumată astfel:
„Fraţii unşi care slujesc împreună în calitate de sclav fidel ştiu că sunt răspunzători înaintea Stăpânului pentru modul în care îi tratează pe servitorii săi. Dorinţa sinceră a acestor fraţi unşi este să se achite cu loialitate de responsabilitatea lor, pentru ca, atunci când, în cele din urmă, va veni, Stăpânul să fie mulţumit.“ (w13 15/7 pag. 24, chenarul)
Indiferent ce „dorinţa sinceră“ pretinde Corpul de Guvernare că are, el nu poate scăpa de faptul că acţiunile şi deciziile sale au provocat mizerie şi inimi frânte pentru zeci de mii de persoane prin insistenţa crudă pe proceduri nescripturale precum evitarea membrilor de familie.
Isus a spus că continuatorii săi vor putea fi identificaţi prin iubirea care există în mijlocul lor(Ioan 13:35), totuşi destrămarea familiilor din simplul motiv că cineva decide să-şi părăsească fosta religie este oricum, numai iubitor nu. Cei care sunt etichetaţi ca „apostaţi“ şi calomniaţi cu cuvinte de ură doar pentru că au cutezat să nu fie de acord cu Corpul de Guvernare au toate motivele să se gândească la aceşti bărbaţi ca fiind un ‘sclav rău’, indiferent că ei se mai consideră creştini sau nu. Prin urmare, este greu să ne imaginăm cum Corpul de Guvernare poate cu atâta convingere să considere drept concluzie anticipată că Cristos va fi mulţumit de metodele lor (Matei 7:21–23. Extras dintr-un articol postat pe www Martorii lui Iehova.ro, Multumim si felicitari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu